miercuri, 26 iunie 2019

Ediția din 28 iunie: Mai vorbește Seneca pe limba noastră? Valoarea stoicismului pentru omul contemporan




Scrierile lui Seneca au fascinat milioane de cititori de-a lungul istoriei culturii occidentale și, chiar și astăzi, par a fi la mare căutare. Acest lucru poate fi observat, pe de o parte, din multitudinea de traduceri, cărți de specialitate și articole științifice publicate la ora actuală peste tot în lume. Acest lucru arată că, în special în zona istoriei filosofiei, a filosofiei practice și a consilierii filosofice, stoicismul a rămas un punct de referință pentru cercetători. Pe de altă parte însă, nici publicul larg nu este străin de Seneca, statisticile recente arătând că gândirea filosofului roman intră din ce în ce mai des în preferințele tinerilor.
Este oare această situație un paradox? Vorbește Seneca pe limba filosofilor sau pe limba omului de rând? Ce ne mai poate spune Seneca și stoicismul în general, astăzi, la mai bine de două milenii după apariția sa? Mai vorbește Seneca pe limba noastră? Toate aceste întrebări constituie tot atâtea teme de reflecție care ne trimit către perenitatea gândurilor filosofice autentice și la faptul că, indiferent cât de mult a evoluat societatea în care trăim, problemele și interogațiile noastre au rămas constante.
Pentru ediția din această săptămână a Izvoarelor de Filosofie, vom porni de la aceste întrebări într-o dezbatere despre semnificația filosofiei stoice în ochii omului actual și, în special, despre valoarea scrierilor lui Seneca pentru publicul larg din România. Alături de noi, în studio va fi invitată Anastasia Staicu, Director al editurii Seneca, una dintre editurile care și-au asumat în mod explicit promovarea filosofiei stoice pentru noua generație de cititori prin ediții atractive din punct de vedere estetic și selecții de texte bine alese.
Vă invităm să vă alăturați și dvs. acestei dezbateri, ca de obicei, vineri, pe data de  28 iunie, începând cu orele 21.10 pe undele Radio România Cultural sau online pe www.radioromaniacultural.ro .


miercuri, 12 iunie 2019

Edițiile din 14 și 21 iunie 2019. Cum e cu putință ceva nou? Cercetarea filosofică românească între erudiție interpretativă și creație conceptuală

Dacă ar trebui să raportăm la anumite figuri geometrice activitatea filosofilor, atunci ideea de cerc pare a descrie cel mai bine eforturile lor reflexive și contemplative. Căci, așa cum remarca celebrul matematician și filosof Alfred North Whitehead, întreaga filosofie europeană poate fi văzută în cerc, ca o înșiruire de note de subsol la dialogurile lui Platon.
Opinia lui Whitehead, susțin istoricii filosofiei, nu este deloc paradoxală, întrucât pe masa de lucru a filosofilor stau și astăzi aceleași teme și probleme insolubile enunțate de Platon înainte de era creștină, încă din sec. al IV-lea.
Daca așa stau lucrurile, atunci ne putem întreba, așa cum o făcea Constantin Noica într-o lucrare de tinerețe apărută în 1940, cum e cu putință ceva nou în filosofie? Este oare filosofia doar un comentariu exegetic la ceea ce s-a spus deja, o interpretare savantă și erudită ce se învârte în același cerc de probleme sau produce noi concepte, noi cunoștințe și noi metode de lucru similare activităților de cercetare din știință? În fond, se întreba Noica, există un specific al cercetărilor de tip filosofic și, dacă răspundem afirmativ, care ar fi acesta?
Aceste întrebări nu sunt, cum ar părea la prima vedere, retorice. Ele au devenit tot mai actuale pe măsură ce activitatea de reflecție și contemplație filosofică s-a instituționalizat, adică s-a profesionalizat în institute de cercetări cu profil filosofic, atât la nivel universitar, cât și academic. Simplu spus, astăzi nu vorbim doar despre creativitate și performanțe individuale în filosofie, ci și despre o creativitate filosofică colectivă măsurabilă, ce se desfășoară în organizații de profil.
Creativitatea individuală în filosofie gândită secole de-a rândul ca o emanație inefabilă, este  astăzi evaluată după criterii cantitative riguroase ce corelează obligațiile ce decurg din fișă postului, cu eforturile individuale ale „angajatului-filosof”. Așa se explică de ce, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, practica filosofică academică actuală privilegiază reflecția sistematică, bazată pe distincții conceptuale și metode riguroase, pe analize și clarificări logice și metodologice, pe argumentare și cercetare critică aplicate atât temelor clasice, „platoniciene”, cât mai ales provocărilor generate de stilul nostru actual de viață.
Ce sens mai au astăzi distincțiile dintre „filosoful social politic”, „filosoful didactic” și „filosoful propriu-zis”, pe care le propunea Mircea Vulcănescu pentru a înțelege complexitatea gândirii românești din perioada interbelică? Care este profil intelectual actual al filosofului cercetător? Ce obligații îi sunt fixate prin fișa postului și care se desfășoară în mod efectiv cercetarea filosofică „planificată”? Care sunt criteriile și instrumentele de evaluare a activității de cercetare filosofică? Ce contează mai mult în evaluare, cărțile apărute în spațiul public ori articolele publicate în revistele de specialitate? Este cercetarea filosofică a variantă a muncii de cercetare științifică? Care sunt domeniile de „avangardă” în cercetarea filosofică și ce fel de mecanismele trebuie accesate pentru obținere de granturi? Mai există „cercetare liberă” în filosofie?  Cum are loc cercetarea filosofică în Institutul de cercetări filosofice și psihologice „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române? Care sunt standardele de acceptare a articolelor ce apar în revistele de specialitate publicate de acest institut?
Acestea sunt, în principal, întrebările pe care le vom adresa, în două ediții succesive ale Izvoarelor de filosofie, dlui Dragoș Popescu, cercet. șt. dr. gradul I la Institutul de filozofie și psihologie ”Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, unul dintre cei mai harnici și erudiți filosofi din tânăra generație de gânditori români. Domnia sa a semnat mai multe cărți de autor și zeci de articole de specialitate din domeniul logicii și al filozofiei, totodată este traductor de filosofie din germană și, deopotrivă, coordonator, alături de acad. Alexandru Surdu, al impresionantei lucrări de sinteză Istoria logicii românești. Invitatul nostru este, simultan, redactorul șef al prestigioaselor reviste de specialitate: „Revista de filosofie” și „Revue Roumanie de Philosophie.
Vă așteptăm, ca de obicei, pe lungimile de undă ale Radio România Cultural, când vom difuza cele două ediții consecutive dedicate cercetării filosofice românești, vineri 14 iunie 2019 și, respectiv vineri 21 vineri 2019, între orele 21.10-22.00.


Realizator: Constantin Aslam


miercuri, 5 iunie 2019

Ediția din 7 iunie: De la Leonardo Da Vinci la jocurile pe calculator. Cercetări filosofice și științifice în lumea artei



Pentru ediția din această săptămână ne-am propus să explorăm modul în care filosofia își dă mâna cu știința și cu informatica în studiile actuale de avangardă din domeniul artelor vizuale pentru a pune în legătură lucrările unor artiști de seamă ai Renașterii cu artiștii digitali contemporani din industria jocurilor pe calculator. În vederea acestui scop, vom încerca să radiografiem posibilitățile a înțelege filosofic tendințele artistice istorice și actuale, folosind algoritmii informatici și studiul științific al asemănărilor dintre lucrări.
Încă din cele mai vechi timpuri evoluția artei a fost pusă sub semnul hazardului și al bunului plac al artiștilor. Filosofia de sistem modernă a fost însă printre primele discipline care au lansat presupoziția că în spatele evoluției istorice a artei există un principiu unitar care poate fi determinat filosofic. Ideea hegeliană a unui „sistem evolutiv al istoriei artei” a rămas în mintea noastră și, chiar și în ziua de astăzi, determină modul în care o sumedenie de cercetători din domeniul neuroesteticii, inteligenței artificiale, informaticii și filosofiei încearcă să înțeleagă arta în mod sistematic. Cum poate fi arta studiată științifică? Care sunt presupozițiile filosofice din spatele acestor studii? Ce spune arta despre modul în care noi privim lumea? Ce asemănare există între operele de artă din Renaștere și grafica jocurilor pe calculator?
La aceste întrebări vom încerca să răspundem alături de invitatul nostru din această săptămână, Adrian Constantin Medeleanu – asistent universitar al Universității Naționale de Arte din București și doctor în arte vizuale cu teza intitulată Analiza constantelor expresive din desenul contemporan și renascentist.
Vă invităm să vă alăturați și dvs. acestei dezbateri, ca de obicei, vineri, pe data de  7 iunie, începând cu orele 21.10 pe undele Radio România Cultural sau online pe www.radioromaniacultural.ro .

Realizator: Cornel-Florin Moraru

marți, 28 mai 2019

Ediția din 31 Mai - Filosofia franceză astăzi. Curente filosofice, gânditori și idei





Pentru ediția din această săptămână a Izvoarelor de filosofie vă invităm la o dezbatere despre cele una dintre cele mai importante culturi filosofice din peisajul global actual, anume filosofia franceză, și despre importanța acesteia pentru cercetarea filosofică din România.
După anii ’90, mediul filosofic românesc a trecut prin mai multe perioade de explorare filosofică, fiecare dintre ele marcate de orientarea preponderentă pentru o anumită cultură particulară. În anii ’90 lumea filosofică autohtonă s-a concentrat pe recuperarea gânditorilor români marginalizați de regimul comunist și pe editarea operelor lor. Aceasta este perioada în care interesul publicului iubitor de filosofie s-a concentrat asupra unor gânditori precum Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade sau Mircea Vulcănescu. Ulterior, în anii 2000, accentul cercetării filosofice românești s-a mutat pe cultura germană și, în special, spre fenomenologie și hermeneutică. Aceasta este perioada în care s-a tradus masiv operele unor gânditori precum Martin Heidegger și Hans-Georg Gadamer și s-au scris multiple cărți și studii exegetice.
Ulterior și până în zilele noastre, pare că interesul cercetătorilor și editurilor din România s-a mutat spre filosofia de expresie franceză. Acest lucru este dovedit atât de studiile de specialitate care abordează, în număr din ce în ce mai mare, probleme ridicate de filosofi francezi, însă și de multitudinea de traduceri din limba franceză care au apărut în librării. În această ediție vom încerca să vedem care sunt gânditorii francezi cei mai relevanți astăzi, acei gânditori ale căror idei au potențial pentru lumea actuală.
Pe parcursul acestei emisiuni vom încerca să surprindem specificul actual al filosofiei franceze, făcând saltul de la Derrida la Deleuze, de la Maurice Merleau-Ponty la Jean Paul Sartre și de la Michel Henry la Jean-Luc Marion. Alături de Cornel-Florin Moraru în studioul Radio România Cultural îl vom avea ca invitat pe Mihai Laurențiu Fuiorea, specialist în filosofie franceză, fost membru al grupului de cercetări doctorale multidisciplinare « Phalanstère » la Universitatea Paris 8 Vincennes Saint-Denis și actualmente profesor invitat al Universității Naționale de Teatru și Film din București.
Vă invităm să vă alăturați și dvs. acestei dezbater, vineri, 31 Mai, începând cu orele 21.10 pe undele Radio România Cultural sau online pe www.radioromaniacultural.ro .

marți, 21 mai 2019

Ediția din 24 Mai - Abecedarul gândirii grecești antice: Litera Epsilon





În ediția din această săptămână a Izvoarelor de filosofie continuăm seria de emisiuni intitulată Abecedarului gândirii grecești, un serial radiofonic care-și propune să prezinte principalele concepte ale filosofiei grecești, în ordine alfabetică, de la alpha la omega, cu comentarii specializate și etimologii pline de tâlc.
De această dată ne vom opri asupra conceptelor filosofice aferente celei de-a cincea literă a alfabetului grecesc, epsilon, care este una dintre cele mai bogat reprezentate litere în dictionarele grecești. Cu această ocazie vom călători, din nou, prin cele mai variate domenii filosofice, cum ar fi ontologia, metafizica, etica, estetica, logica, epistemologia sau retorica. În periplul nostru ne vom întâlni cu concepte filosofice pline de istorie, cum ar fi cel de idee (εἶδος), imagine (εἰκών), ironie (εἰρωνεία) sau extaz (ἔκστᾰσις), concepte care au constituit tema de studiu a sute de gânditori în istoria filosofiei occidentale.
Pentru a ne ghida meandrele întortocheate ale limbajului filosofic al Antichității, îl vom avea ca invitat în studioul Radio România Cultural pe dr. Theodor Georgescu, filolog clasicist, conferențiar al Departamentului de filologie clasică și neogreacă din cadrul Facultății de limbi și literaturi străine a Universității din București și coautor - alături de Simona Georgescu și Constantin Georgescu - al primului dicționar grec-român din cultura noastră, un proiect editorial în curs de publicare ce cuprinde nu mai puțin de 12 volume (din care patru sunt deja apărute) și 2400 de pagini.

Vă invităm să vă alăturați și dvs. acestei călătorii peste două milenii și jumătate de istorie a gândirii pe care ne-o propunem, vineri, 24 Mai, începând cu orele 21.10 pe undele Radio România Cultural sau online pe www.radioromaniacultural.ro .

marți, 14 mai 2019

Ediția din 17 mai - Reformele modernității în artă. Discuții actuale despre relația dintre artă și societate



Pentru ediția din 17 mai a Izvoarelor de filosofie am pregătit o dezbatere despre arta modernă și modul în care aceasta a redefinit raportarea omului contemporan la sine și la societate. Prilejul acestei dezbateri este organizarea de către Centrul de Cercetare a istoriei ideilor filosofice în colaborare cu Facultatea de filosofie a Universității din București a celei de-a VII-a ediții a Conferinței naționale de estetică și filosofia artei „Ion Ianoși”, care va avea loc exact în ziua emisiei la sediul Facultății de filosofie, începând cu orele 9.30.
Încă din Antichitate, relația dintre artă și societate a fost una dintre temele centrale ale filosofiei artei. Fie că ne gândim la alungarea artiștilor din cetatea ideală a lui Platon, la rolul educativ și recreativ al artei observat de Aristotel sau la marele „Război al icoanelor” din Evul Mediu Bizantin, arta a constituit, de-a lungul întregii istorii a culturii occidentale,  una dintre cele mai influente instituții sociale și astfel a jucat, fără îndoială, un rol de primă însemnătate în viața oamenilor. Cum a schimbat modernitatea raportarea noastră la artă? Care este rolul social al artei actuale? Cum putem înțelege arta ca manifest al individului față de societate?
La aceste întrebări vom încerca să prefigurăm niște răspunsuri alături de invitatele noastre din studioul Radio România Cultural, Oana Camelia Șerban și Eva Ivan-Hainz – organizatoare ale Conferinței naționale de estetică și filosofia artei „Ion Ianoși”.

Oana Camelia Șerban este doctor în filosofie și autoare a mai multor cărți de specialitate, dar și literare, printre care amintim Capitalismul Artistic – Consumul operei de artă în patru pași, carte apărută în anul 2015 și care constituie un titlu esențial tema luată de noi în dezbatere. La ora actuală Oana Șerban este cercetător al Centrului de Cercetare a Istoriei Ideilor Filosofice, Asistent Universitar al Facultății de Filosofie din București.



Eva Ivan-Hainz este din anul 2017 doctor al Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București, cu teza doctorală intitulată „Puncte de vedere moderne în înțelegerea operei de artă”, și co-organizator al Conferinței naționale de estetică și filosofia artei „Ion Ianoși”.
Vă invităm să vă alăturați și dvs. acestei dezbateri dedicate artei moderne, vineri, 17 Mai, începând cu orele 21.10 pe undele Radio România Cultural sau online pe www.radioromaniacultural.ro .

Realizator: Cornel-Florin Moraru



joi, 9 mai 2019

Ediția din 10 mai 2019, Educația între autoritatea și putere. Controverse filosofice de ieri și de azi



              Ideea că autoritatea părinților asupra copiilor și a școlii asupra elevilor se află într-o profundă criză, la care asistăm neputincioși și întrunește condițiile unei axiome de la care plecăm pentru a înțelege lumea faptelor educaționale actuale. Mai ales după ce lumea reală este invadată continuu și remodelată de către valorile lumii digitale. Presiunea industriilor recreative, utilizarea telefoanelor inteligente și a tabletelor în timpul destinat învățării, mobilizarea exclusivă a resursele digitale în rezolvarea temelor pentru acasă, prezența excesivă a elevilor pe rețelele de socializare, dezinteresul pentru lectură și meditație personală etc. sunt văzute, de regulă, ca factori cauzali ce au erodat lumea de valori, idei și concepte prin intermediul cărora, încă de la vechii greci, școala a dobândit prestigiu și autoritate.
                 De ceva vreme, în spațiul nostru public, există chiar voci ale profesorilor care susțin că deficitul de autoritate a școlii a fost și mai mult slăbit odată cu adoptarea în 2016 a „Statutului Elevului”, documentul care limitează, prin lege, atât autoritatea profesorilor, cât și puterea administrativă a școlii asupra elevilor. Astfel, elevii pot contesta orice notă pe o lucrare scrisa și, deopotrivă, dacă sunt în clasele a XI-a și a XII-a pot cere schimbarea unui profesor de la clasă. Deopotrivă, elevii sunt consultați asupra disciplinelor studiate, evaluează semestrial cadrele didactice, au dreptul de a contesta notele primite, nu au obligația de a veni îmbrăcați în uniformă etc. În schimb, profesorii nu mai pot face observații elevilor în fața clasei, nu au dreptul de a le confisca telefoanele mobile, chiar daca ele sunt folosite neautorizat în timpul orelor, iar sancțiunile pot fi aplicate, în circumstanțe explicit formulate de lege, doar de învățător, diriginte sau directorul școlii.
             Mai mult decât atât, de curând, pentru prima dată în România, am asistat cu toții la un fenomen de contestare vehementă a autorității școlii chiar în perioada examenelor de simulare. Cum se știe, un număr semnificativ de elevi au boicotat simulările care preced examenul de bacalaureat, preferând ca în loc de răspunsuri la întrebările testelor să-și exprime, atunci când nu au predat foile de examen goale, opiniile personale asupra școlii și a întregului sistem de învățământ.
             Se poate face școală fără recunoașterea autorității profesorului, a disciplinei și regulamentelor școlare? Ce valoare mai are tradiția educațională europeană în contextul tehnicilor actuale de învățare digitală? Marile opere filosofice și pedagogice care au reflectat asupra naturii umane și au propus idealuri formative înalte mai sunt încă viabile? În fond, poate exista educație fără autoritate?
             Acestea sunt principalele întrebări la care vom încerca să răspundem în dezbaterea din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, plecând de la conținutul unei cărți de excepție în cultura noastră reflexivă, Autoritate și educație, semnată de Emil Stan și apărută de curând la Editura Polirom din Iași.
             Invitat în studio este autorul acestei cărți, cunoscutul eseist și filosof, prof. univ. dr. Emil Stan, unul dintre cei mai buni profesionişti ai domeniului filosofiei educaţiei, autor de lucrări de specialitate cu largă audienţă în străinătate și, deopotrivă, în spațiul nostru intelectual și educațional.
Va aștept pe lungimile de undă ale RRC, vineri, 10 mai 2019, între orele 21.10-22.00.

Realizator: Constantin Aslam

miercuri, 17 aprilie 2019

Ediția din 19 Aprilie Abecedarul gândirii grecești antice: Litera Delta (Partea a 2-a)


În cadrul ediției din 19 aprilie a Izvoarelor de filosofiene propunem să continuăm seria de emisiuni intitulată Abecedarului gândirii grecești, un serial radiofonic care-și propune să prezinte principalele concepte ale filosofiei grecești, în ordine alfabetică, de la alpha la omega, cu comentarii specializate și etimologii captivante.
În cele 50 de minute de emisie vom continua periplul printre conceptele filosofice trecute în dicționarul grecesc în dreptul literei delta, călătorind în domenii filosofice precum etica, estetica, logica, epistemologia sau retorica. Din această călătorie peste mai bine de două milenii și jumătate de cultură europeană, ne vom întoarce cu sensurile originare ale ideilor de dreptate (δίκη), dialectică (διαλεκτική), dialog (διάλογος) sau gândire (διάνοιᾰ). 

Pentru a ne ghida meandrele întortocheate ale limbajului filosofic al Antichității, îl vom avea ca invitat în studioul Radio România Cultural pe dr. Theodor Georgescu, filolog clasicist, conferențiar al Departamentului de filologie clasică și neogreacă din cadrul Facultății de limbi și literaturi străine a Universității din Bucureștiși coautor - alături de Simona Georgescu și Constantin Georgescu - al primului dicționar grec-român din cultura noastră, un proiect editorial în curs de publicare ce cuprinde nu mai puțin de 12 volume (din care patru sunt deja apărute) și 2400 de pagini.
Vă invităm să vă alăturați și dvs. acestei călătorii peste două milenii și jumătate de istorie a gândirii pe care ne-o propunem, vineri, 19 aprilie, începând cu orele 21.10 pe undele Radio România Cultural sau online pe www.radioromaniacultural.ro.


Realizator: Cornel-Florin Moraru

marți, 9 aprilie 2019

Ediția din 12 aprilie: Sfârșitul utopiei digitale. Provocări etice ale reglementării internetului


          Pentru emisiunea din data de 12 aprilie am pregătit o dezbatere despre libertățile și interdicțiile lumii digitale, prilejuită de faptul că, pe data de 26 martie a anului curent, Parlamentul European a adoptat controversata propunere de directivă pentru ceea ce a fost numită „reforma internetului”. Această directivă a pornit dezbateri ample în lumea academică, dar și în societatea civilă, privind accesul liber la informație, precum și privind oportunitatea etică a reglementării unui domeniu care, până acum era liber.
      Dintre multiplele articole problematice ale acestei directive, cel mai problematic articol și, totodată, cel care a creat cele mai viscerale reacții este cel privitor la obligativitatea introducerii filtrelor de conținut pentru a scana toate informațiile încărcate pe utilizatori pe servere – inclusiv cele private – în vederea detectării eventualelor materiale care încalcă legile drepturilor de autor. Un astfel de demers, spun eticienii, ne plasează într-o dilemă etică privitoare, pe de o parte, la necesitarea respectării legilor drepturilor de autor în lumea digitală și, pe de alta, pericolul apariției unor abuzuri privitoare la confidențialitatea datelor personale, precum și la blocarea accesului liber la informație, lucru ce ar putea avea implicații dramatice în stoparea evoluției culturale, științifice și tehnologice a omenirii.
        Este oportună cenzurarea celui mai complet „depozit” de cunoaștere pe care omenirea a reușit să-l clădească în întreaga sa istorie? Cum putem împăca respectarea legilor de copyright cu asigurarea accesului liber și nediscriminatoriu la informație, atât de important pentru evoluția omenirii? Cum poate fi justificată cenzurarea unei realități care, propriu-zis, nici măcar nu există în termenii în care există realitatea cotidiană?
         La toate aceste întrebări vom încerca să prefigurăm un răspuns alături de Constantin Vică, lector universitar doctor al Facultății de filosofie din cadrul Universității din București și cercetător al „Centrului de cercetare în etica aplicată” (CCEA).

        Vă așteptăm să vă alăturați acestei incursiuni în etica circulației informațiilor pe internet, ca de obicei, vineri, pe data de 12 aprilie, începând cu ora 21.10, pe frecvențele Radio România Cultural.

Realizator: Cornel-Florin Moraru

marți, 2 aprilie 2019

Ediția din 5 aprilie 2019: Miza socratica a filosofiei. Metoda maieutică în gândirea modernă și postmodernă


Socrate, așa cum știm cu toții, a practicat filosofia dialogând cu atenienii în întreaga sa viață, inclusiv înainte de a muri, fără să ne lase nimic scris. Cele câteva aforisme atribuite lui Socrate: „cunoaște-te pe tine însuți”, „știu că nu știu nimic”, „este mai bine să înduri o nedreptate, decât să o săvârșești”, „filosoful trebuie să fie el însuși făuritorul înțelepciunii sale”, par a fi singurele lucruri pe care el le-a lăsat posterității.
Pe de altă parte, numele lui Socrate este asociat cu filosofia însăși și, prin urmare, dacă filosofăm atunci mintea noastră trebuie să-l ia pe Socrate ca punct de reper. În alți termeni, de la Socrate nu ne-a rămas o filosofie sau o înțelepciune pe care trebuie să o învățăm și s-o aplicăm în viața noastră, ci o concepție asupra filosofiei și adevărului.
Socrate nu a predat o filosofie, ci un mod de a gândi metodic, adică o cale de a ajunge la adevăr urmând anumite trasee privilegiate de reflecție, cum ar fi de pildă, dialogul competitiv amorsat de întrebările puse la „firul ierbii”.  Așa ne explicăm de ce istoricii filosofiei, la unison, susțin că Socrate a trasat harta gândirii europene și că modul lui de a filosofa trebuie văzut similar unei rădăcini care alimentează copacul cu diversele flori ale gândirii contemplative. Pe scurt, metoda sa maieutică fundată pe dialog și dezbatere imparțială, pe examinări critice și argumente  raționale cu scopul de a scruta adevărul par a fi intrat în fondul intim al gândirii filosofice europene.
Ce valoare are metoda sa maieutică dacă privim gândirea lui Socrate plecând pe firul istoriei?
Iată principala întrebare la care vom răspunde în ediția din 5 aprilie a Izvoarelor de filosofie, plecând de la o lucrare incitantă și insolită în spațiul gândirii românești, Metoda maieutică în gândirea filosofică, apărută recent la Editura Academiei Române și semnată de către d-na Oana Vasilescu, doctor în filosofie și cercetător asociat la Institutul de filozofie şi psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române. Domnia sa posedă o dublă specializare universitară, literatură și filozofie, fapt care ne reamintește de perioada de aur a filosofiei românești, atunci când literatură se afla într-o alianță fericită cu filosofia.
Vă așteptăm, ca de obicei, pe lungimile de undă ale Radio România Cultural, vineri, 5 aprilie 2019, între orele 21.10-22.00.