luni, 31 octombrie 2011

Ediţia din 5 nov. Maestru şi discipoli. A produs opera lui Mircea Eliade o şcoala de gândire?

Invitat: dr. Mihaela Gligor

Socrate a fost un mare filosof, pentru că Platon a fost discipolul lui!

Auzim deseori această expresie care subliniază, faptul banal de altminteri, că în filozofie ca şi în orice alt domeniu al reflecţiei umaniste, contează mai degrabă predarea unei învăţături şi transmiterea ştiinţei de carte celor tineri, apţi să producă o continuitate de gândire şi viziune, decât, paradoxal poate, realizărilor personale într-un domeniu sau altul.

Oare, fireşte, în aceste context de înţelegere, unde trebuie să-l plasăm pe Mircea Eliade, autorul atâtor performanţe notabile în variate domenii de exerciţiu intelectual şi cultural creativ, prin comparaţie cu bunul său prieten Constantin Noica ori cu maestrul lui Nae Ionescu, se ştie, creatori de şcoală de gândire? Este continuată astăzi paradigma de gândire a lui Mircea Eliade? Putem vorbi despre „Şcoala lui Mircea Eliade” în sensul în care discutăm astăzi, de pildă, despre „Şcoala de la Păltiniş”?

Acestea sunt provocările ediţiei din 5 nov. a Izvoarelor de filozofie, întâlnire radiofonică ce va aduce în prim plan două evenimente editoriale de excepţie iniţiate de invitata emisiunii d-na dr. Mihaela Gligor, despre a cărei activitate ştiinţifică puteţi citi chiar pe blogul emisiunii ( a se vedea ediţia şi postarea din 26 februarie).

Este vorba despre Mircea Eliade – Henry Pernet, Corespondenţă 1961-1986. Dragul meu prieten, Prefaţă de Mac Linscott Ricketts, Introducere de Henry Pernet, Postafaţă de Mihaela Gligor, Traducere de Mihaela Gligor şi Călin Cristian Pop, Ediţie îngrijită şi indice de Mihaela Gligor, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj -Napoca, 2011 şi Douglas Ellen, Mit şi religie la Mircea Eliade, traducere din limba engleză şi index de Liviu Costin, Postafaţă de Mihaela Gligor, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj -Napoca, 2011.


Un comentariu:

  1. Nu sunt un om care studiaza filosofia. Nu sunt pasionat de literatura. Nu ma consider un deosebit de interesat de cultura. Totusi acest blog a reusit sa-mi trezeasca interesul printr-o emisiune despre Mircea Eliade. Emisiunile acestea, pentru noi cei care nu prea citim sunt o buna introducere intr-un domeniu care aproape ne depaseste.
    Am ascultat si alte emisiuni postate pe acest blog... pe multe dintre ele le-am oprit destul de repede dar cateva (de exemplu aceasta) le-am ascultat pana la capat fiindca au reusit sa atinga subiecte care ma interesau.
    Imi care rau ca pana acum au fost doar putin peste 21000 de vizitatori. Sunt sigur ca cei mai multi care au nevoie de acest site nici macar nu au auzit de el.
    Sunt un tanar care, de obicei, asculta posturi de radio comerciale cu muzica "de unica folosinta", intamplator, acum cateva luni m-am cazat la un camin studentesc si singura sursa de informatii era un radio vechi care nu prindea postul meu preferat de radio dar Romania Cultural se auzea perfect. Primele emisiuni auzite ma cam deranjau... nu-mi place muzica clasica in mod deosebit, discutiile pe subiecte cum ar fi litaratura le percepeam ca fiind un mod de a bate campii cu gratie dar, pana la urma, am ajuns sa fiu un ascultator fidel al postului Romania Cultural. Daca nu ascult o emisiune in direct fiindca pur si simplu nu ma intereseaza subiectul, atunci sigur deschid calcultorul si ascult o inregistrare mai accesibila nivelului meu de cultura sau care ma intereseaza chiar daca ma depaseste.

    RăspundețiȘtergere