Fiind una dintre cele mai
vechi preocupări umane, arta și-a asumat, de-a lungul timpului, mai multe
roluri. De la rolul spiritual al artei creștine, până la arta văzută, în
contextul gândirii moderne, ca sursa de plăcere dezinteresată, sensul
activităților artistice a fost tot timpul subiect de meditație pentru filosofi
și nu numai.
Unul dintre rolurile
fundamentale ale artei, asupra căruia gânditorii au reflectat încă din
Antichitatea grecească, este însă cel terapeutic. Fie că este vorba despre
muzica văzută ca medicament pentru suflet de către Platon sau despre
purificarea sentimentelor prin reprezentațiile scenice tragice care apare la
Aristotel, potențialul terapeutic al experiențelor estetice a fost o temă
centrală a filosofiei din toate timpurile.
Tocmai de aceea, merită să
redeschidem această temă perenă de reflecție și să ne întrebăm cum mai putem
gândi arta în contextul societății actuale și care sunt traumele pe care ea ne
poate ajuta să le vindecăm. Mai are arta contemporană capacitatea de a dezvolta
mecanisme de reziliență și empatice? Care sunt valențele curative ale artei?
Care este originea acestui potențial curativ al artelor?
Acestea sunt întrebările de la care vom porni dezbaterea din această săptămână alături de Oana Camelia Șerban, lector al Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București, membru al Centrului de Cercetare a Istoriei Ideilor Filosofice.
Prilejul acestei dezbateri este desfășurarea
recentă a Conferinței Naționale de Estetică și Filosofia Artei „Ion Ianoși”,
ajunsă la cea de-a IX-a ediție și a cărei temă a fost „Potențialul terapeutic
al artei. Reziliență, conștiință Europeană și mediere prin cultură”,
manifestare academică la care invitata noastră a făcut parte din echipa de
organizare.
Vă așteptăm să vă alăturați
acestei dezbateri, ca de
obicei, vineri, pe data de 20 Mai, începând cu ora 21.10, pe frecvențele Radio
România Cultural sau online pe www.radioromaniacultural.ro .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu