Lecția de bază a gândirii lui Socrate este aceea că înțelepciunea constă în „a știi că nu știi nimic”. Citindu-l pe Moliere, realizăm că toată viața am făcut proză fără să știm. Aducând laolaltă aceste două gânduri, ne dăm seama că existența noastră are pe fundal o țesătură de proză și filosofie de care cel mai adesea nu suntem conștienți. Asupra acestei relații ciudate dintre filosofie, literatură și existența umană ne-am propus să reflectăm vineri, pe data de 8 ianuarie, cu ocazia primei ediții a Izvoarelor de filosofie din acest an.
Încă din Antichitatea
grecească, filosofia a avut o paradoxală relație cu proza și cu literatura în
genere. Deși a aspirat dintotdeauna la un tip de cunoaștere științific, ea a
îmbrăcat o formă literară ori de câte ori a dorit să își răspândească mesajul
în rândul publicului. Este suficient să ne gândim la exemplul dialogurilor
platonice, unde găsim o armonizare perfectă a literaturii cu gândirea abstractă,
pentru a confirma această bănuială. Dar
care este, mai exact, legătura ascunsă dintre filosofie și literatură? Este
textul filosofic tot un text literar sau ceva radical diferit? Ce le
diferențiază pe cele două și ce anume le aduce laolaltă?
Prilejul acestei discuții
este apariția de curând, la editura Eikon, a volumului intitulat Ieşirea din
indiviziune. Povestiri filosofico-fantastice, volum semnat de invitatul
nostru. Este vorba despre o colecție de nuvele care-și propune explorarea în
formă literară a uimirilor de sorginte filosofice pe care le-am putea găsi in
inima cotidianului la o privire mai atentă.
Vă așteptăm și pe dvs. să vă alăturați dezbaterii noastre, ca de obicei, vineri, pe data de 8 ianuarie, începând cu ora 21.10, pe undele Radio România Cultural sau online pe www.radioromaniacultural.ro
Realizator: Cornel-Florin Moraru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu