sâmbătă, 7 aprilie 2012

Ediția din 14 aprilie. A gândi şi a crede - experienţe ale adevărului în lumina Învierii


Invitat: dr. Nicolae Turcan

Vă invit să medităm împreună de Sâmbăta Mare asupra Adevărului credinței așa cum este el exprimat în Sfânta Scriptură, cu precădere, în Evanghelia după Ioan, Cap. 8: Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. De aceea fariseii I-au zis: Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi; mărturia Ta nu este adevărată. A răspuns Iisus şi le-a zis: Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, nici unde Mă duc. Voi judecaţi după trup; Eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă Eu judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei;… Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi…Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea? Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
Ce înseamnă, aşadar, Adevărul prin raportare la adevăruri? Cum armonizăm Adevărul cu celelalte experiențe ale adevărului: științific, artistic, lumesc?
Invitatul ediției d-l dr. Nicolae Turcanu, posesor a două licențe, în teologie ortodoxă și filozofie ( un succint portret de personalitate este prezentat pe acest blog în ediția din 17 decembrie 2011 a Izvoarelor de filozofie) așteaptă întrebările și opiniile dvs. în legătură cu felul în care armonizați multiplele experiențe ale adevărului laic cu Adevărul pe care-l sperăm și-l trăim cu nădejdea Învierii în zilele Sfintelor Paști.


4 comentarii:

  1. Este de admirat demersul dl Turcan de a incerca sa explice doua pozitii aparent contradictorii intre teologie si filosofie intre lumea revelatiei ,a lui a crede si a gandirii care se gandeste.Aproape 60 de ani -chiar si acum-in Romania exista voci care despart radical cele doua lumi adica revelatia si credinta se adreseaza naivilor si celor care dintr-o comoditate intelectuala refuza sa-i mai puna marile intrebari,si de celalta parte lumea gindirii se adreseza rationalistilor ,marxistilor si scientistilor cei care cred numai in ceea ce este demonstrat stiintific(cred numai in mine,,era uun slogan la pro tv).Este oare credinta o forma de cunoastere?sau Este oare singuratate cind esti cu tine insuti?sau te dedubleaza Cineva? Poate fi inlocuita morala crestina care a pus bazele civilizatiei europene,cu o etica sterila si pragmatica a cetateanului european POLITICALLY CORRECT care impinge granita bunului simt dincolo de barierele firi umane?In ce masura poate teologia sa explice logic si rational viata? Sper ca invitatul a depasit demult discursul medieval si pravoslavnic al Bisericii ortodoxe romane care a tras cortina dupa cele 7 sinoade ecumenice si traieste intr-o eterna confuzie postbizantina.
    Si fiindca emisiunea se va difuza in simbata mare asi intreba invitatul de pe acum ce pareere are despre discursul patriarhului pe care il anticipez de acum ca va fi o repovestire ,a mia oara cred ,a pasajului biblic in care se vorbeste despre patimi si inviere.Mai pot tinerii de azi utilizatorii de tablete si ipad ,sa rezoneze cu un asemenea discurs?De ce teologia de astazi se adrezeza numai adeptilor lui moromete?Mai are teologia resurse (umane) care sa se adreseze si intelectualilor?sau va recita la nesfirsit pasaje din evangheii? Atit deocamdata.Succes la emisiune.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim reloded
    Invitatul a rasspuns la intrebari intr-o maniera politicianista parca se temea sa nu supere pe cineva.De fapt asta e si gandirea teologica cenzurata de dogme si cuvinte din evul mediu care nu mai acorda nici o sansa modernitatii.nu am intervenit in timpul emisiunii deoarece am considerat o lipsa de fair play sa-i arunc torpile la adresa invitatului(si eu asi fi avut emotii la asemenea tema).Daca am supune unei judecati critice istoria crestinismului de la consantin incoace nu stiu ce ar mai ramane din traditie.pe scurt oricit de Sf si cuviosi ar fi fost vasile cel mare si grigore de nazianz etc tot credeau ca paminul este plat si ca soarele se roteste in jurul pamantului ceea ce pune la indoiala infailibilitatea lor.Nu stiu daca Sf parinti capadocieni stiau de existenta Australiei si ca exista oameni acolo, sau ca Himalaia nu a fost acoperita de potop, nu mai vorbim de Sf din sec 9 fabricati in laboratorul lui Simeon Metafrastul sau de manastirile Bizantului sec x unde apareau minuni pe banda ca vaduvele sa-si doneze averile acolo.Toate acestea au legatura cu DEZASTRUL ORTODOXIEI ROMANESTI unde au aparut mii de teologi si episcopii intr-o tara unde populatia scade vertiginos se inmultesc acesti doni care nu stiu sa explice nimic in materie de teologie si se ascund in spatele unei traditii obscure.Personal nu cred ca episcopul are mai mult har decit un preot care au absolvit acelesi cursuri la Fac de Teologie.In gnosticism exista o secta a encratitilor cei care urau casatoria ,cred ca acolo se incadereaza si acesti domni iubitori de masini de lux si propovaduitori ai ,,saraciei,,.Invitatul daca a absolvit teologia trebuie sa-si aminteasca ca la final a depus un juramint prin care declara ca se supune neconditionat episcopului locului.care este granita dintre scalvie si smerenie?sau daca ierarhul este de alta orienare erotica mai respecti ascultarea de buna voie? Nu stiu ce oparere ar avea un cetatean din Strasbourg unde se afla si CEDO daca-i spui ca te supui neconditionat unui tip care poarta barba si atit.Eu cred ca ortodoxia va deveni o secta, odata cu disparitia generatiei, care da navala la moaste si agheasma.In rest, numai bine Dl Turcan si data viitoare,, indrazniti,,....si nu va hirotoniti inainte de a verifica la CNSAS

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru comentariu. Puneti mai multe probleme, unele mai serioase decat altele, si as vrea sa va raspund pe rand.

      1. Faptul ca stiinta Sf. Parinti era limitata nu-i discrediteaza din punct de vedere teologic, ci doar stiintific. Un fizician care stie ca pamantul se invarte in jurul soarelui (plus cate alte minunatii), poate fi zero in materie de cunoastere a lui Dumnezeu. Asa ca, prefer sa invat despre Dumnezeu de la sfinti, si despre lume de la oamenii de stiinta. Nu vad nicio problema aici.

      2. Acuzatiile pe care le faceti la adresa moralitatii clerului pot fi reale, la fel ca si antipatia dvs. Sunt lucruri omenesti, prea omenesti si daca nu devin penale, iar aici aveti nevoie de dovezi, ele nu prejudiciaza credinta celor sinceri. In fond fiecare va da socoteala inaintea lui Dumnezeu pentru faptele sale, la vremea potrivita. Recunosc ca o vietuire sfanta ar face mai mult bine Bisericii, dar cine spune ca ea nu exista, la cati credinciosi sunt? Fiecare padure cu uscaturile ei.

      3. In privinta ascultarii lucrurile sunt complicate. Daca ierarhul are „alta orientare erotica” ar trebui depus din cler. Oricum, ascultarea duhovniceasca difera de ascultarea cazona, din armata. Din cate vorbiti dvs. pare ca va referiti mai mult la aceasta din urma, la supunerea oarba. Nu-mi simt periclitata libertatea in niciun fel pentru ca am depus juramantul teologic, in fond pe Dumnezeu vreau sa-l ascult, prin oamenii de care ascult. Ascultarea inseamna sa auzi cuvantul lui Dumnezeu pentru tine, intr-o situatie dificila in care nu mai auzeai nimic. Evident ca omul de la care ceri sfat trebuie sa fie apropiat al lui Dumnezeu si ascultator al Lui. Altfel totul cade intr-o supunere derizorie, cazona. Si, credeti-ma, nu ma dau in vant dupa ea (si stiu ce spun!)

      4. Cat despre sfatul de a controla dosarele CNSAS, multumesc pentru el, e bun si plin de un umor tragic. Oricum, n-am putut sa nu rad in hohote. Si ca tot a fost vorba de ascultare, promit ca-l voi asculta!

      Cu stima.

      Ștergere
  3. ”De ce l-a făcut Dumnezeu pe om?”
    Nici un teolog n-a putut să răspundă la această întrebare aşa cum nici cei care îi vor urma nu vor avea un răspuns mulţumitor. În primul rând, ca să dai un răspuns corect la această întrebare, trebuie să poţi demonstra existenţa lui Dumnezeu. Or existenţa lui Dumnezeu nu poate fi demonstrată atâta timp cât nu-i cunoscut Principiul vieţii. Pentru că relaţia Dumnezeu - Om se raportează la actul de ”Creaţie”. Iar actul de creaţie a fost structurat ca Principiu.
    Ceea ce nu se ştie, de când religia s-a interpus între Dumnezeu şi Om, e că procesul de creaţie structurat ca Principiu al vieţii, se referă numai la partea tranzitorie nu la cea imortală. Adică nu sufletul omului a fost creat. Sufletul e din aceeaşi esenţă ca şi Divinitatea. Trupul, această ”navă” din care cosmosul e perceput dintr-o altă dimensiune, a fost creat. Iar acest lucru poate fi demonstrat numai ştiinţific.
    Lumea revelaţiei nu are nimic de-a face cu lumea credinţei, aşa după cum unii cred. Credinţa se poate raporta la orice. Cineva poate crede că oraşul New York e în spatele lunii. În acest caz nimeni nu-i impune să demonstreze de ce crede el acel lucru. Revelaţia se referă la primirea unui fel de informaţie care nu-i la îndemâna noastră. Însă, spre a te convinge de autenticitatea revelaţiei ea trebuie supusă rigorilor legilor ştiinţifice. Atfel oricine poate perora orice fel de poveşti.

    RăspundețiȘtergere