Ediția din 28 apr. Hermeneutică și arheologie discursivă. Reevaluări metodologice în analizele filosofice ale culturii

Invitat: lector univ. dr. Corneliu Bîlbă

Tema autodefinirii noastre colective este, pare-se, de la Cantemir și Școala ardeleană încoace, una dintre preocupările constante ale intelectualilor români umaniști. Filologii și literații, istoricii, sociologii, psihologii, de toate orientările și cu mijloacele specifice domeniilor lor, au încercat continuu să argumenteze că tradiția nostră culturală, în ciuda multiplelor discontinuități istorice, se fundează pe o continuitate de profunzime, etnică ori religioasă, ordonată oarecum după principiul dialectic al devenirii ca altul prin mijlocirea cu sine.

Filosofii, la rândul lor, au mers pe același drum. Este suficient să ne reamintim, între alții, de Blaga, C. Rădulescu–Motru, ori, mai recent, de C. Noica, gânditorii care au scrutat identitatea românească cu convingerea că vor pune în lumină metamorfozele unei lumi care, în fondul ei lăuntric, rămâne permanent aceiași. În consecință, ideea că istoria noastră este o identitate în mișcare și că, la urma urmelor, principiul continutății este suveran în lumea faptelor culturii și conștiinței, a devenit cu timpul o ideea atât de simplă și convenabilă, încât chestionarea ei pare a fi ceva de ordinul redundantei. Ce să mai cercetezi când deja ai certitudini? 

Ei bine, prin apariția recentă a lucrării Hermeneutică și discontinuitate. Studii de arheologie discursivă semnată de d-l Corneliu Bîlbă, adept al analizelor aplicative cu care ne-a obișnuit celebrul filosof francez Michel Foucault, marile noastre certitudini identitare sunt reevaluate pas cu pas, după principiul că mai întâi trebuie să reflectăm asupra metodelor de cercetare și mai apoi să ne angajăm în ample (re) construcții conceptuale convenționale în care aflăm ceea ce deja știm.

Care este stadiul actual al dezbaterilor filosofice privind metodele de cercetare relevante în lumea faptelor culturii? Are metoda hermeneutică, așa cum se crede de obicei, o aplicabilitate universală? Ce punem în loc dacă negăm, cum procedează deseori Foucault, principiul continuității în   lumea faptelor de conștiință? Ce aplicabilitate au aceste metode pe cazul culturii românești și cum evaluăm marile noastre reconstrucții identitare?

Acestea sunt provocările ediției din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor. Astept ca de obicei intervențiile dvs. radiofonice la numerele de telefon ale RRC.