Invitat: lector univ. dr. Adrian Muraru
Există anumite realizări culturale ale tinerei
generații de filosofi români care ne îndreptățesc să susținem că practica
reflexivă românească se intersectează cu marile proiecte ale culturilor
europene mature ce fac din relectura și reinterpretarea tradiției greco-latine premoderne,
o resursă importantă de creativitate și
înnoire conceptuală. Tradiția este, în acest context, toposul cultural în care totul
pare că a fost spus, iar noutățile de „ultimă oră” sunt, în mare măsură,
reintepretări ale unor idei care au fost de mult gândite și exprimate. Căci ce
sunt filosofiile unor Nietzsche,
Heidegger ori Gadamer dacă nu o trezire a tradiției de gândire camuflate
în ungherele conștiinței moderne ce s-a uitat pe sine în trăirea goală a
succedaneelor prezentului.
Ei bine, în ediția din această săptămână vom aduce
în prim plan o practică filosofică românească ce face din erudiție și
comentariu exegetic, urmând exemplul culturilor canonice europene, o preocupare
consecventă a unor cărturari mai tineri ori mai maturi, uniți în jurul Centrului
de Editare și Traducere Traditio
din Iași ce ”își propune recuperarea și
relevarea în actualitate a tradițiilor culturale premoderne, de expresie latină
și elină”. (Pe larg în http://www.traditio.uaic.ro/).
Invitatul
ediției este d-l Adrian Muraru, lector univ.
dr. la
Facultatea de Filozofie, Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi, coordonatorul Centrului
de Editare și Traducere TRADITIO, unul dintre reprezentanții străluciți ai
tinerei generații de gânditori români. Cu o formație pluridisciplinară – studii
de teologie, trei licențe (limbi clasice, filozofie, literatură), doctorat în
filozofie - d-l Adrian Muraru
reînvie în spațiul culturii noastre reflexive idealul cărturarului filosof ce
ne reamintește, faptul deseori uitat, că filosofia nu rezolvă probleme
filosofice, cât mai degrabă răspunde unor interogații existențiale venite din
condiția istorică a ființei noastre omenești ce se uită pe sine, devenind mai
săracă lăuntric, paradoxal, pe măsură ce înaintează în cultură și confort civilizațional.
Pot acoperi proiectele actuale de traducere
și comentariu exegetic focalizate pe textele fundamentale premoderne, grecești
și latine, nevoile reale ale culturii noastre reflexive prezente?
Aceasta e întrebarea esențială pe
coordonatele căreia va avea loc dezbaterea noastră din această săptămână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu