luni, 23 mai 2011

Ediţia din 28 mai. Platon de după Platon. O dezbatere despre tradiţia neoplatonică de gândire

Invitat: dr. Marilena Vlad

În trecerea ei prin vâltoare istoriei, filosofia a cunoscut atât momente de triumf cât şi perioade de decădere, chiar de interdicţie, semn că oamenii au faţă de iubirea de înţelepciune o atitudine ambivalentă rezultată dintr-un imposibil amestec de iubire şi ură. Dacă mai adăugăm la aceste trăiri contradictorii, deopotrivă, indiferenţa şi frică, atunci deja am schiţat datele unei hărţi emoţionale în care putem localiza felul în care diversele epoci istorice se raportează la filosofi şi la gândirea lor.
Din această perspectivă, cea mai incitantă perioadă din întreaga istorie a filosofiei o regăsim, pare-se, în primele secole de după Hristos, când filosofia elină este concurată de învăţătura creştină ce nu admitea decât adevărul credinţei. Se ştie, cuvântul „filozofie” apare în Biblie doar într-un singur context şi acesta negativ: „Prin urmare, aşa cum L-aţi primit pe Hristos Iisus Domnul, aşa să umblaţi întru El, înrădăcinaţi şi zidiţi fiind într’Însul, întăriţi în credinţă aşa cum aţi învăţat-o şi prisosind în ea cu mulţumire. Luaţi aminte ca nu cumva cineva să facă din voi o pradă prin filosofie şi prin deşartă înţelepciune din predania omenească după stihiile lumii şi nu după Hristos” ( Epistola Sfântului Pavel către Coloseni, 2:6).
Poate că aceste cuvinte ale Apostului Pavel l-a îndemnat pe împăratului bizantin Iustinian să desfiinţeze în anul 529 d.H, ultima şcoală filosofică „păgână” vestind lumii că învăţătura creştină nu mai poate fi contestată de nimeni şi nimic.
Ce s-a întâmplat în aceste secole cu gândirea filosofică de expresie elină cunoscută în istoria gândiri sub numele convenţional de „neoplatonism”? Putem vorbi doar de comentarii ale filosofiei lui Platon, aşa cum s-ar putea crede la prima vedere, sau avem de-a face cu o nouă vârstă a filosofiei eline şi, prin urmare, cu noi subtilităţi de gândire necunoscute de antecesori? În ce mod s-au intersectat cele două viziunii, păgână şi creştină, asupra lumii? Au fost precum apa şi uleiul, s-au putem regăsi o serie de neştiute împrumuturi reciproce? Ce şi cât datorează gândirea filosofică actuală acestui moment de confruntare între două viziuni reciproc contradictorii asupra lumii? În final, cum ne raportăm şi cum trebui să evaluăm din perspectiva nevoilor intelectuale actuale acest moment important din istoria filosofiei?
Ne bucurăm de prezenţa în studio a unei cercetătoare ce face parte din rândurile tinerei generaţii de filosofi români care s-au afirmat cu vigoare în cultura filosofică românească a ultimilor ani. Este vorba despre d-na Marilena Vlad, dr. în filozofie, cercetătoare a fenomenului filosofic neoplatonic pe care-l studiază de mai bine de un deceniu, traducătore din limba greacă veche a lui Damascius şi cotraducătoare a seriei Plotin, Enneade, apărută la editura IRI, autoare a mai multor articole ştiinţifice apărute în română şi limbi străine. De curând, domnia sa a publicat şi lucrarea Dincolo de fiinţă. Neoplatonismul şi aporiile originii inefabile, Bucureşti, Editura Zeta Books, 2011, pe care o vom lua ca pretext al dezbaterii noastre de sâmbătă.
A se vedea, http://www.zetabooks.com/new-releases/marilena-vlad-dincolo-de-fiinta-neoplatonismul-si-aporiile-originii-inef.html



12 comentarii:

  1. Nu apare emisiunea.As fi interesat pe ce post de radio si la ce ora se difuzeaza emisiunea dv.E un fel de vocea americii ,de ce sunteti asa discret?daca e nevoie o ascult si in pivnita.

    RăspundețiȘtergere
  2. Uleiul si apa s-au amestecat in perioada neopatonismului prin opera lui Dionisie Areopagitul.Imprumuturile reciproce dintre teologie si filosofie mai ales in domeniul terminologiei sunt evidente mai ales ca in ambele cazuri avem de-a face cu limba greaca,ceea ce nu e cazul si in jonctiunea dintre crestinismul de limba latina si filosofia latina.Daca ar fi sa incercam un altgoritm ar iesi asa:crestinism grec versus metafizica greaca ;crestinism latin versus jurisprudentia romana.Schisma de la 1054 isi are originea tocmai aici crestinismul de rasarit amestecat cu metafizica a generat un tip de comportament uman valabil pina astazi deiferit de un crestinism interpretat juridic in occident .Aici nomos ,legea, dreptatea ,si chiar pedepsirea ereticilor prin ghilotina ,sunt expresia unui Dumnezeu care judeca si pedepseste pe cind in rasarit metafizica greaca a indus crestinismului ideea lumii lui ,,acolo,,dincolo,,se intimpla totul miza se muta in transcendent.Expresii ca ,,ce o vrea Dumnezeu,,sau ,,lasa ca n-a luat nimeni nimic cu el,,sau noi sa fim sanatosi ca are Dumnezeu grija ,,nu se vor gasi nicidecum in spatiul latin dominat de lumea lui aici si acum.Astfel limbajul si cuvintele au creat doua lumi diferite doua Europe care exista si astazi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Marcel Chelba27 mai 2011, 06:33

    Ai dreptate, Augustin.
    Teologia, dacă nu e metafizică nu e nimic. Dogmatica creştină a îmbrăcat diferite forme după chipul şi asemănarea metafizicii subiacente, pe solul căreia a încolţit. Dacă Europa Occidentală a optat mai mult pentru spiritul analitic al lui Aristotel, Europa Orientală a optat mai mult pentru spiritul sintetic al lui Platon. Dar demarcaţiile nu sunt, totuşi, chiar atât de nete. În timp ce spiritul democraţiei ateniane a dat roade mai mult în Occident, aici, în extrema ceastălaltă a Europei, gustul pentru "unitate" (fără diversitate) a fost dominant. Iată de ce ortodoxia este mai conservatoare şi mai autoritară dogmatic, în timp ce catolicismul este mai flexibil şi mai inovativ (revoluţionar). Întortocheate sunt căile Domnului!
    În orice caz, teologia, ca metafizică a revelaţiei divine, reiterează, conştient sau nu, întreaga reflecţie filosofică asupra "Unu"-lui lui Parmenide, asupra Apeiron-ului lui Xenofan şi asupra Binelui şi Frumosului absolut al lui Socrate şi Platon.
    Iată de ce este necesară o reconsiderare a platonismului şi a întregii gândiri clasite - tocmai pentru a putea depăşi teologic, conceptual şi afectiv Schisma de la 1054.

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Domnule "Anonim",
    nu trebuie sa coborati in pivnita sa ascultati emisiunea Izvoare de filosofie. Trebuie doar sa ascultati Postul de Radio Romania Cultural, in fiecare zi de sambata intre orele 17.00-17.45. Puteti vedea si www.radioromaniacultural.ro. Fireste puteti asculta emisiunea, sambata acesta, live pe Internet.
    Va marturisesc ca nici nu mi-a trecut prin cap sa specific orele de difuzare plecand de la premisa ca lucrurile sunt de sine-intelese. Se vede ca si cei care pleaca de la premisa ca trebuie continuu sa explicitezi deja intelesul - si eu sunt un partizan al acestei idei - pot gresi. Voi specifica datele de difuzare pe blog.
    Va multumesc ca mi-ati atras atentia!
    Cu stima,
    Constantin Aslam
    PS Idea ca se poate asculta o emisiune de filosofie in pivnita mi-a adus aminte cunoscuta remarca: filosoful este omul care merge intr-o noapte intunecata intr-o pivnita pentru a cauta o pisica neagra care nu se afla acolo.

    RăspundețiȘtergere
  5. dr. Augustin27 mai 2011, 11:57

    DLE CHELBA
    Ati punctat un lucru pe carel-am omis
    influenta lui Aristotel si ulterior Augustin si Toma de Aquno in gindirea crestina occidentala ,nu numai catolica .In legatura cu modul in care metafizica greaca a avut ecouri in Dogmatica crestina era normal sa fie asa dat fiind faptul ca religia crestia a aparut ca o secta care se adresa oamenilor pauperi, metafizica nefacind alceva decit sa o scoata din sine pentru a o reda siesi mult mai imbunatatita.Exista si o istorie a metafizicii crestine ,greu acceptata de clerul ortodox,care incepe cu Sf Pavel si episodul din Areopag continuind cu Iustin martirul si Filosoful,Clement Alexandrinul mai ales cu scrierea ,,Stromatele,,(o antologie filosofica a timpului) apoi sf Augustin Maxim Marturisitorul si ioan Damaschin.Toti acesti autori au folosit filosofia si mai ales terminologia(ousia,logos,hipostasis,etc)pentru a ridica crestinismul la nivelul intelectualilor.Acum depinde si din ce parte privesti lucrurile,teologul ar pune toate aceste lucruri pe seama revelatiei iar metafizicianul pe influenta filosofiei .Eu sunt si una si cealalta dar oricit as fi de teolog trebuie sa recunosc ca Dionisie tot sa inspirat din Plotin si Proculus de aceea retraducerea ,NUMELOR DIVINE a lui Dionisie intr-un spirit critic, ar fi de bun augur,din varianta actuala nu reiese nimic din faptul ca ar fi cochetat citusi de putin, cu neolpatonismul.Calea apofatica de cunoastere a lui Dumnezeu, are ca punct de plecare incognoscibilitatea Unului care se gindeste pe sine cu ajutorul intelectului cind acesta se reintoarce.Potrivit lui Plotin ,Unul nu are gindire autonoma, deoarece se poseda pe sine intr-un mod prea comlet .In varianta Dionisie,calea apofatica inseamna de fapt negarea atributelor pe care mintea umana i le acorda divinitatii ,aceasta raminin in final ecorsata de orice urma antropomaorfa.Dionisie mai adauga un etaj folosind termenul de suprafiinta (hiperousia)iar Damascius muta dificultatea pe celalata parte a problemei optind pentru rasturnarea discursului despre Inefabil. ( ar fi multe de spus am si un doctorat pe tema asta dar am sa mai intervin pe parcursul emisiunii )

    RăspundețiȘtergere
  6. STIMATE DOMNULE ASLAM
    Noica spunea la un moment dat ;,,Ce infringere sa recunosti ca nimic din afara nu te mai anima si nimic dinlauntru nu te mai insufleteste,,Emisiunea dumneavoastra este una din putinele lucruri care reuseste sa ma anime si va multumesc pentru acest lucru.
    Probabilitatea ca la mine in pivnita sa existe o pisica este zero ,mai ales ca acolo am un vin excelent ,pivnita este o parabola a lumii unde chiar si un om simplu incepe sa gindeasca si dincolo de tavan.Toate cele bune.

    RăspundețiȘtergere
  7. Marcel Chelba28 mai 2011, 18:55

    Vă propun o discuţie pe Forumul emisiunii pe tema "Unu"-lui lui Parmenide şi henologia apofatică a teologiei.

    http://www.caslam.ro/forum/viewtopic.php?f=2&t=11

    RăspundețiȘtergere
  8. Dr. Olimpiu Dogaru30 mai 2011, 13:52

    STIMATE DLE PROF.ASLAM
    Am urmarit emisiunea dv Isvoare de filosofie din 28 mai avind ca invitata pe dr Marilena Vlad si am ramas placut surprins de calitatea emisiunii si de faptul ca neoplatonismul mai prezinta inca interes ,in rindul publicului din Romania.
    De fapt asiatam la reanimarea unei filosofii vechi dar nu invechita ,o metoda de cunoastere de mult uitata, in colbaitele texte ale filosofiei medievale, eclipsata de studiile euopene si filosofia moderna in general.Eu ma ocup cu studiul neoplatonismului in varianta gindirii crestine din primele veacuri facind naveta intre Principiul prim al Filosofiei si Iahve(Eu sunt cel ce sunt) forma apofatica a neoplatonismului in varianta lui Dionisie Areopagitul.Cosider ca destinul filosofiei este legat de ideea de Absolut caci prin programul ei aceasta,s-a dovedit mai cu seama o reconstructie a acestuia.De fat aici este miza ,daca desconstructia si apoi reconstructia Absolutului este totuna cu teoria datului revelat.
    Daca cercetam statutul de predicat al Absolutului,acesta nu a fost socotit ca pe ceva care exista in sine ci altceva ce are calitatea de absolut.De asemenea el trebuie sa apara in orice formulare filosofica legat de un alt subiect iar ceea ce se schimba de la Plotin la damascius este numai subiectul formulei metafizice nu si predicatul pur si ecorsat de orice forma antropomorfa.Exemplul Sf Augustin care in nazuinta lui de al cunoaste pe Dumnezeu isi incepe demersul cautind atit in omul interior cit si in exterior.Rezultatul cercetarii este urmatorul:nici un lucru nu este Dumnezeu, nici eu nu sunt El.De amintit aici si teologia mistica ce nu-l gaseste pe Dumnezeu in lumea omului cuprins in spatiul uman de a fi.,,Patrundem in intunericul mai presus de minte vom afla nu o vorbarie scurta ci o nevorbiresi o neintelegere totala..dumnezeirea este mai presus de toata afirmatia si negatia...(Dionisie Areopagitul)De fapr originea gidirii apofaticese afla la Parmenide care identifica doua cai de cercetare ce pot fi gindite;unacare afirma ca este si nu-i chip sa nu fie si alta care afirma ca nu este si ca nu trebuie sa fie si ca nici de cunoscut nu poti cunoaste ce nu e.Prmenide ne indeamna indepartarea de calea Nimicului ceea ce nu poate fi cunoscut NEFIINTA.Dar cum putem gindi Nimicul ca Absolut?de vreme ce acestuia nu ise poate atribui nici o insusire din cele ce apartin lucrurilor.Nimicul este negarea totala a fiintarii sau negarea totala a absolutului?sau ,poate trece nimicul in opusul sau care este Fiinta.? In teologie gasim un raspuns dat fiind faptul ca nimicul este creat tot de Dumnezeu (creatia ex nihilo)Nimicul este libertatea lui Dumnezeu spatiul de mobilitate al divinitatii intre creatie si nencreatie.Nimicul este ceva ce purcede din Creator si in acelasi timp este nimic in sensul ca nu reprezinta Persoana divina.(teologia persoanei la Staniloae)
    Fiinta stationara la Parmenide , UNul lui Plotin, inefabilul lui Damascius si mai departe supra nimicul lui Angelus Silesius, Grund si ungrund la Meister Eckhat etc unde nimicul nu se mai distinge de neantul pur ,reduc logosul la tacere,o tacere mistica contemplativa pe care Dionisie o identifica cu ultima reduta a cunoasterii lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Dr.Olimpiu Dogaru30 mai 2011, 14:07

    PS.
    Astfel cunoasterea lui Dumnezeu este un fenomen care nu depinde numai de cunoscator ci si de modul in care te lasi locuit de cel pe care vrei sa-l cunosti.

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga Domnule dr. Olimpiu Dogaru,
    ma bucur ca emisiunea si-a mai dobandit un prieten si va multumesc pentru aprecieri. Si eu ma bucur ca si dvs. de faptul ca exista in Romania un interes pentru filosofiile subtile ale trecutului gandirii europene, ce se vadesc de o actualitate mai accentuata decat multe dintre experimentele de azi ale gandirii reflexive. De asemenea ma bucur ca in Romania exista tineri cercetatori care dispun de instrumentele de cercetare la care doar visa Noica: o buna cunoastere a limbilor clasice, dar si a limbii marilor culturi europene.
    Sper ca ideile dvs. din comentariile postate sa fie de folos celor interesati de aceasta perioada filosofica. D-l Marcel Chelba va invitat la o dezbatere pe forumul emisiunii. Daca sunteti interesat de propunere nu ezitati sa-i dati curs.
    Va doresc cele bune,
    Constantin Aslam

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga dle Chelba
    Idea unei istorii a gindirii negative ,,henologii,, (care banuiesc nu-i tot una cu henadele procleene)este interesanta ,poate fi chiar proiectul unei lucrari,dar penrtu a vorbi pe forum despre asa ceva terbuie sa ne rezumam la o perioada anume caci atfel de la UNUl lui Parmenide la Teologia negativa a lui Kant va pot raspunde in 200 de pag. Personal nu sunt adept al ideii de a pescui aruncind plasa intr-un banc mare de peste si de acolo sa scot numai pestisorii colorati.Cu cit mergi mai in profunzime in tainele gindirii negative incepi sa gasesi acolo si altceva sau poate chiar un mod de viata oferit de gindirea apofatica.Omul contemporan traieste intr-o lume hidoasa si aredoua cai de a se elibara de impuritate .una sa-si costruiasaca siatematic mentalitatea din caramizi pure iar celalata de a elimina materia impura (Ex Aristotel marmura contine in sine liniile chipului iar artistul inlatura materia informa) iar faptul ca traim cu nostalgia Paradisului pierdut nu face decit sa ne confirme imperfectiunea nativa.paradisul nu poate fi altfel decit pierdut pentru ca odata instalat acolo devine normalitate.
    Am schitata aici citeva aplicatii ale neoplatonismului in epoca noastra .Proiectul este vast daca incepem cu parmenide ,Platon (in Phaidros descrie regiunea de deasupra cerului ca fiind lipsita de culori si forma)si Aristotel,Plotin (care are o viziune holistica)Filon Alexandrinul,Clement Alexandrinul,,origene ,Dionisie,Procols,Damasciusetc,intri intr-o adevarata jungla a ideilor unde este forte greu sa mai faci diferenta intre autori.Oricum este o idee f buna dar daca facem schimb de replici pe cite 10 pagini pe forum ar fi posibil sa sciem o carte din inertie.
    Cu stima.
    Olimpiu Dogaru

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu ar fi rău deloc - dragă domnule Olimpiu Dogaru - să scriem o carte, aşa, din inerţie, pe Internet, despre apofatismul cunoaşterii teologice, filosofice şi ştiinţifice moderne. Dar, poate, cum spuneţi, subiectul ar fi prea vast pentru o discuţie pe Forum. Mai ales în nişte vremuri atât de tulburi şi instabile.
    Nu m-ar deranja, în schimb, să dialogăm în cărţi.

    Eu v-am pus la dispoziţie cartea mea (Introducere critică, Crates, 2004)pe Scribd:

    http://www.scribd.com/doc/10039681/Marcel-Chelba-Tetralogia-kantian-Vol-I-Introducere-Critic-Despre-posibilitatea-Metafizicii-ca-tiin-in-perspectiva-filosofiei-critice-kant

    Aş fi bucuros să cunosc şi eu lucrările dvs.

    Succes în continuare!

    Cu stimă,

    Marcel Chelba

    RăspundețiȘtergere