Ediția din 1 iulie Filosofia: necesitate sau lux? O dezbatere academică despre valori și bunăstare

Parafranzându-l pe Cato cel Tânăr, filosofia seamănă, atât în percepția publică cât și în cea a lumii academice de pretutindeni, cu o văduvă bogată, iubită pentru moștenirea ei fabuloasă, dar pe care nimeni nu o dorește de nevastă. 
Venerabila tradiție filosofică produce pretutindeni sentimente de reală deferență - căci cine ar îndrăzni să spună că Platon, Aristotel ori Kant nu au adus contribuții majore la dezvoltarea cunoașterii? – în vreme ce atitudinea și comportamentele curente, individuale și instituționale, deopotrivă, sunt încadrabile condescendenței și, mai de curând, indiferenței.   

În ordine individuală, filosofia este privită, în mod paradoxal, dintr-o poziție sufletească ambivalentă: respect și îngăduință în același timp. Astfel, avem respect pentru filosofie și pentru tradiția ei impresionantă, dar suntem plini de ezitări în a-i îndruma pe cei apropiați nouă să urmeze o carieră în acest domeniu. Instituțional, în condițiile în care actualele universității sunt conduse după principii economice și financiare, filosofia este din ce în ce mai marginalizată pentru că în ierarhia cunoașterii sunt preferate acele discipline științifice care sunt legate de tehnologie, adică cele care aduc bani și, totodată, notorietate publică. Pe scurt, pretutindeni în lume, „filosofia” managementului universitar actual, fundată pe ideea că universitățile sunt și trebuie să rămână „o afacere de succes”, a marginalizat filosofia ca disciplină academică, pe motiv că în bugetul de venituri și cheltuieli ea nu este „profitabilă”. Or, ceea ce nu e profitabil economic, se știe, dispare în numele „concurenței loiale”.

Cum s-a ajuns aici? Oare pentru că filosofia este, cum spunea Walter Biemel, cunoscutul discipol al lui Heidegger, o „meserie fără pâine”? Oare reținerile vădite ale guvernelor de a nu cheltui bani pentru cei care vor să se ocupe cu „gânditul” - un „lux” inutil, pe care, nu-i așa? nu ni-l permitem - a produs această situare, individuală și instituțională, ambivalentă? Face parte filosofia din acele „inutile articole de lux ale tradiției” de care noi, oameni ai profitului material și succesului economic imediat, nu avem nevoie? Beneficiile pe care le aduce filosofia atât în viața sufletească individuală, cât și în spațiul public – spațiu intersubiectiv întreținut, cum știm prin dialog rațional generalizat și prin gândirea critică, ambele produse ale filosofiei  - au fost oare uitate? Sunt mai importante valorile prosperității materiale, decât bunăstarea și calitatea vieții interioare dobândite prin contemplare și reflecție critică? 

Firește că astfel de întrebări generate de marginalizarea vădită a filosofiei, stare instituțională reperabilă în multiple medii universitare și academice din întreaga lume, produc îngrijorare, frustrare și chiar teamă în rândurile acelei elite intelectuale atașate de principiile raționalității și ale valorilor, pe care democrația le-a adus în viața noastră individuală și colectivă.

Nu este de mirare, așadar, că o dezbatere cu tema Filosofia: o necesitate sau lux?, găzduită recent de Ateneul Român, a beneficiat de o audiență publică impresionantă pentru a asista la dialogul dintre două mari personalității „transfrontaliere” ale gândirii contemporane: românul Mircea Dumitru, profesor universitar, Rectorul Universității din București, membru corespondent al Academiei Române ( a se vedea, http://filosofie.unibuc.ro/~dumitru/) și americanul Kit Fine, o celebritate a culturii reflexive anglo-saxone, profesor de filosofie și matematici la Universitate din New York (a se vedea, http://philosophy.fas.nyu.edu/object/kitfine).

Vă invit să urmăriți aliniamentele argumentative ale acestei dezbateri în ediția din 1 iulie a Izvoarelor de filosofie, într-o sinteză prezentată de dl prof. Mircea Dumitru, care va fi prezent, în direct, pe lungimile de undă ale Postului Radio România Cultural.

Kit Fine și Mircea Dumitru pe scena Ateneului Român

Înregistrarea emisiunii este postată pe adresa de mai jos: 

http://www.radioromaniacultural.ro/1_iulie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_filosofia_necesitate_sau_lux_o_dezbatere_academica_despre_valori_si_bunastare-51674

Ediția din 24 iunie 2016. Între sacru și profan. Posteritatea științifică și filosofică a operei lui Mircea Eliade

Multiplele comunități de profesioniști ai științelor umane din întreaga lume și, în mod special, cercetătorii specializați în filosofia și istoria religiilor comemoreză în 2016 cei 30 de ani de la moartea lui Mircea Eliade, într-o manieră pe care o cunoaștem și o admirăm cu toții: organizarea de simpozione, de conferințe, sesiuni de comunicări și colocvii prin intermediul cărora cercetările individuale și solitare devin bunuri publice, care sunt puse cu generozitate la dispoziția celor interesați de cultură, de viața intelectuală și spirituală.

Ei bine, ediția din această săptămână a Izvoarelor de filosofie vă propune să urmăriți o prezentare și, firește, o dezbatere de idei despre personalitatea filosofică și științifică a lui Mircea Eliade, plecând de la lucrările Colocviului internațional „Mircea Eliade” organizat, la inițiativa cunoscutului filosof și profesor universitar Ionel Bușe, de către Universitatea din Craiova.

Tema inspirată a colocviului „ Mircea Eliade și actualitatea sacrului” a atras o participare internațională impresionată de cercetători, profesori de filosofia și istoria religiilor din Franța, Italia, Mexic, Portugalia, Brazilia. Între aceste personalități trebuie remarcată și prezența celebrului filosof francez Jean-Jacques Wunenburger cunoscut și la noi prin intermediul mai multor traduceri din vasta sa operă.

Cum se explică audiența internațională crescândă a operei științifice a lui Mircea Eliade? În ce sens ideea camuflării sacrului în profan, idee promovată constant de Eliade în opera sa, mai are și astăzi relevanță? Mai putem vorbi despre „teroarea istoriei”, una dintre ideile obsesive ale lui Eliade, în condițiile proceselor actuale de globalizare a lumii? Acestea sunt întrebările fundamentale la care va încerca să răspundă invitatul emisiunii, filosoful, cercetătorul și profesorul universitar Ionel Bușe.

Inregistrarea emisiunii este postată la adresa de mai jos: 

http://www.radioromaniacultural.ro/24_iunie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filosofie_intre_sacru_si_profan_posteritatea_stiintifica_si_filosofica_a_operei_lui_mircea_eliade-51671

Ediția din 17 iunie 2016, O viață dedicată filosofiei. Convorbire cu profesorul și filosoful Mircea Flonta (V)

În această ediție difuzăm ultimul episod din convorbirea realizată cu filosoful și profesorul Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române, unul dintre gânditorii reprezentativi ai vremurilor noastre.

Inspirat din conținutul recentului volum Drumul meu spre filozofie, apărut la Editura Humanitas, acest ultim episod va releva o altă contribuție pe care profesorul Mircea Flonta a adus-o culturii noastre filosofice. Este vorba despre activitatea de traducător căreia i-a dedicat mai bine de 40 de ani de viață, înscriindu-se astfel într-o impresionată tradiție cărturărească cu rol de prim ordin în modernizarea și europenizarea culturii noastre. 

Karl Popper și Thomas Kuhn, David Hume, Kant, Frege, B. Russell, Quine, Wittgenstein, iată doar câteva dintre marile nume ale filosofiei universale ce aparțin,  prin efortul de transpunere a unor texte fundamentale în limba română din opera acestor filosofi, și culturii noastre reflexive, fapt intelectual memorabil pe care-l datorăm profesorului Mircea Flonta și, deopotrivă, echipei de traducători profesioniști care s-au format în preajma domniei sale.

Înregistrarea emisiunii se află postata pe adresa de mai jos:

http://www.radioromaniacultural.ro/17_iunie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filosofie_o_viata_dedicata_filosofiei_convorbire_cu_profesorul_si_filosoful_mircea_flonta_v-51669

Ediția din 10 iunie 2016, O viață dedicată filosofiei. Convorbire cu profesorul și filosoful Mircea Flonta (IV)

În această ediție difuzăm cel de-al patrulea episod din convorbirea realizată cu filosoful și profesorul Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române, unul dintre gânditorii reprezentativi ai vremurilor noastre. Inspirat din conținutul recentului volum Drumul meu spre filozofie, apărut la Editura Humanitas - o lucrare document cu o valoare istorică  remarcabilă – cel de-al  patrulea episod al convorbirii se va concentra pe tematizarea contribuțiilor personale pe care profesorul Mircea Flonta le-a adus în cercetarea filosofică a limbajului și cunoașterii științifice.

Între altele, vom vorbi despre cercetarea supozițiilor în știință, despre filosofia cercetătorului, teme de investigații anunțate încă din  lucrarea Perspectivă filosofică și rațiune științifică. Presupoziții filosofice în știința exactă, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985.

Ultimul segment al dezbaterii va fi consacrat interesului teoretic constant al profesorului Mircea Flonta pentru elucidarea naturii filosofiei și identificarea de genuri distincte în cuprinderea cărora au loc practicile filosofice actuale, cu trimiteri la lucrarea paradigmatică a domniei sale: Cum recunoaștem pasărea Minervei? Reflecții asupra percepției filosofiei în cultura românească, Editura Fundației Culturale Române, 1998.

Inregistrarea emisiuii se află la adresa de mai jos: 

http://www.radioromaniacultural.ro/10_iunie_2016_planeta_radioizvoare_de_filosofie_o_viata_dedicata_filosofiei_convorbire_cu_profesorul_si_filosoful_mircea_flonta_iv-50749

Ediția din 3 iunie 2016, O viață dedicată filosofiei. Convorbire cu profesorul și filosoful Mircea Flonta (III)

În această ediție difuzăm cel de-al treilea episod din convorbirea realizată cu filosoful și profesorul Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române, unul dintre gânditorii reprezentativi ai vremurilor noastre. Inspirat din conținutul recentului volum Drumul meu spre filozofie, apărut la Editura Humanitas, cel de-al treilea episod al convorbirii se va concentra pe descrierea experințelor filosofice trăite de Mircea Flonta în Germania, în anii ’70, ca bursier Humboldt, experiențe generate de contactul cu  gândirea de avangardă a vremii, respectiv cu filosofia analitică a limbajului și, deopotrivă, cu investigațiile filosofice specializate asupra științei.   

Mircea Flonta în studioul de înregistrari al RRC
Inregistrarea dezbaterii este postata la adresa de mai jos:
http://www.radioromaniacultural.ro/27_mai_2016_planeta_radio_izvoare_de_filosofie_o_viata_dedicata_filosofiei_convorbire_cu_profesorul_si_filosoful_mircea_flonta_ii-50317

Ediția din 27 mai 2016, O viață dedicată filosofiei. Convorbire cu profesorul și filosoful Mircea Flonta (II)

În această ediție difuzăm cel de-al doilea episod din convorbirea realizată cu filosoful și profesorul Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române, unul dintre gânditorii reprezentativi ai vremurilor noastre. Inspirat din conținutul recentului volum Drumul meu spre filozofie, apărut la Editura Humanitas, cel de-al doilea episod al convorbirii relevă mecanismele de dominație, autoritate și control exercitate de regimul comunist, în perioada anilor 1945-1989, asupra învățământului filosofic și umanist românesc. 

Invitat: prof. univ. dr. Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române
Inregistrarea dezbaterii este postata pe adresa:
http://www.radioromaniacultural.ro/27_mai_2016_planeta_radio_izvoare_de_filosofie_o_viata_dedicata_filosofiei_convorbire_cu_profesorul_si_filosoful_mircea_flonta_ii-50317

Izvoare de filosofie, O viață dedicată filosofiei. Convorbire cu profesorul și filosoful Mircea Flonta difuzata în cinci ediții succesive

         Emisiunea Izvoare de filosofie vă propune să urmăriți o convorbire realizată cu filosoful și profesorul Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române, unul dintre gânditorii reprezentativi ai vremurilor noastre, pe care o difuzăm în serial începând cu ediția din 20 mai 2016.

Mircea Flonta, fapt unanim împărtășit, este fondatorul școlii analitice de gândire din România, fiind recunoscut ca mentor de gruparea acelor filosofi și cercetători care, în practicarea curentă a muncii lor reflexive, se revendică de la tradiția filosofică inițiată de David Hume și Kant, Frege, Russell, Wittgenstein, Quine, Karl Popper și Thomas Kuhn.

Ca promotor al acestui segment de filozofie teoretică, atât la catedră, timp de peste cinci decenii, cât și prin cercetări întreprinse pe cont propriu, Mircea Flonta a impus în cultura românească o veritabilă linie de gândire și de practică filosofică academică ce privilegiază reflecția sistematică, bazată pe distincții conceptuale și metode riguroase, pe analize și clarificări logice și metodologice, pe argumentare și cercetare critică a limbajului științei și supozițiilor privitoare la marile teme ale filosofiei cunoașterii și a altor domenii filosofice.  

Activitatea la catedră, lucrările de sinteză ale domniei sale, dimpreună cu traducerile din operele fundamentale ale filosofiei moderne și contemporane ( a se vedea, http://filosofie.unibuc.ro/prof-dr-mircea-flonta/) au avut un rol esențial în menținerea și consolidarea direcției europene a culturii noastre filozofice. Dacă în plan filosofic „Revoluția din 1989” ne-a găsit pregătiți intelectual pentru a relua legăturile cu modul profesionist în care se practică filozofia academică în Occident și SUA, acest lucru îl datorăm, în mare măsură, și activității didactice și de cercetare critică ale profesorului Mircea Flonta.

Domnia sa a publicat de curând la Editura Humanitas volumul Drumul meu spre filozofie, o lucrare document, cu valoare istorică, ce depune o mărturie insolită, plecând de la propriile experiențe de student și profesor, de autor de lucrări și traduceri filosofice, despre ambianța culturală, social politică și ideologică din perioada dominației comunismului în România, perioadă care a afectat profund practicarea filosofiei ca activitate intelectuală liberă și profesionalizată.

Pe de altă parte, valoarea istorică a acestei lucrări este complinită de prezentarea itinerarului intelectual creativ al profesorului Mircea Flonta care a produs, cum arătam, în cele cinci decenii de activitate de cercetare, o veritabilă operă de gândire sistematică și de reflecție critică, contribuind astfel, decisiv într-un anume fel, la reînscrierea culturii noastre reflexive în lumea comunității internaționale a profesioniștilor filosofiei.

Ei bine, plecând de la textul acestui volum de mărturii și, firește, urmărind logica sa internă,  primul episod al convorbirii pe care-o difuzăm în ediția din 20 mai a Izvoarelor de filosofie are, cum veți observa, o remarcabilă valoare istorică, întrucât  profesorul și filosoful Mircea Flonta rememorează radiofonic experiențele trăite din perioada în care a fost student la filozofie, între anii 1951-1955, segment temporal din istoria noastră intelectuală, despre care se păstrează și astăzi o inexplicabilă tăcere.

Inregistrarea emisiunii este postata la adresa de mai jos: 

http://www.radioromaniacultural.ro/20_mai_2016_planeta_radio_izvoare_de_filosofie_o_viata_dedicata_filosofiei-49476

Ediția din 13 mai 2016 Actualitatea clasicilor. Interpretări (post)moderne ale gândirii lui Aristotel

„Lectura temeinică a clasicilor te ajută să înțelegi nu doar prezentul, cât mai degrabă să anticipezi modul în care se va configura viitorul”.

Sub semnul acestei reflecții aparținând cunoscutului istoric al culturii Henri-Irénée Marou vom plasa dezbaterea din această săptămână, plecând de la o nouă lectură pe care tânărul filosof Cristian Iftode o face gândirii lui Aristotel - în recenta lucrare Aristotel. Problema analogie și filosofia donației, Editura Universității din București - într-o încercare de a tematiza, alături de alte provocări aristotelice, și analogia, adică puterea enigmatică a minții noastre de a sesiza asemănătorul și, în strânsă corelație cu ea, „modul de a visa al umanității”, cum definea George Călinescu, într-un mod metaforic, metafora.

În ce măsură mai putem gândi împreună cu Aristotel și cu marile linii exegetice (post)moderne ale filosofiei sale metafora, adică, cum se exprima Ortega y Gasset: „cea mai mare putere a omului învecinată cu vrăjitoria, acel instrument de creație uitat de Dumnezeu în creaturile sale, tot așa cum chirurgul distrat își uită un instrument în trupul pacientului”? Ne propune Aristotel, firește în reintepretări recente, cum este și cea a filosofului Cristian Iftode, instrumente conceptuale de înțelegere a misterului creației, a producerii noului, inclusiv în filosofie? Ce este mai important în creația filosofică: conceptul sau metafora?

Acestea sunt întrebările în jurul cărora se va coagula dezbaterea din această săptămână pe care o difuzăm, ca în fiecare zi de vineri, între orele 14.00.14.30, în spațiul radiofonic al Izvoarelor de filozofie.

             

Invitat: conf. univ. dr. Cristian Iftode 

Inregistrarea dezbaterii se afla la adresa de mai jos: 

http://www.radioromaniacultural.ro/13_mai_2016_planeta_radio_izvoare_de_filosofie_actualitatea_clasicilor_interpretari_postmoderne_ale_gandirii_lui_aristotel-49167

Ediția din 6 mai 2016 Turnirul ideilor. Gândirea lui Leibniz în pagini de corespondență

Cunoașterea și înțelegerea gândirii lui Leibniz este condiționată, fără îndoială, de lectura corespondenței sale impresionante. Leibniz însuși atrăgea atenția asupra acestui fapt afirmând tranșant: „cine nu mă cunoaşte decât din studiile mele nu mă cunoaşte deloc”.

Într-adevăr, căci nu lucrările sale sistematice de filozofie, teologie și logică ne dau imaginea holografică a unui enciclopedist de geniu, cât mai degrabă cele 20.000 de scrisori către şi de la 1.300 de corespondenţi.  

Faptul că Leibniz a fost, în același timp, matematician de mare talent (descoperitorul alături de Newton al calculului infinitezimal) inginer de mină, inginer mecanic, geolog, istoric, paleontolog şi arheolog, diplomat și filosof politic aflăm tot din această corespondență întreținută cu cei mai reprezentativi savanți, principi și oameni politici ai lumii în care a trăit. Și tot astfel, aceeași corespondență relevă preocupările lui Leibniz de a concilia știința și credința, de a reface unitatea spirituală a Europei după Războiul de 30 de ani, inclusiv tratativele sale cu marii împărați ai vremii - Ludovic al XIV-lea, Petru cel Mare, Carol al XII-lea, regele Sudiei și împăratul Leopold al Habsburgilor – de a unifica popoarele europene într-o unitate politică, similară Europei Unite de astăzi.

Ei bine, despre proiectul celor șase volume de corespondență care intră în compunerea celor 20 de volume din seria Opere Leibniz, pe care „Societatea Leibniz din România” își propune să le traducă, vom vorbi în emisiunea din această săptămână, ce-l are ca invitat pe cunoscutul filosof și eseist, Adrian Niță, conf. univ. la Universitatea din Craiova, cercet. șt. la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru al Academiei și, deopotrivă, Președintele „Societății Leibniz din România”.

 

Invitat: conf. univ. dr. Adrian Niță

Inregistrarea dezbaterii se afla la adresa de mai jos: 

http://www.radioromaniacultural.ro/6_mai_2016_planeta_radioizvoare_de_filozofie_turnirul_ideilor_gandirea_lui_leibniz_in_pagini_de_corespondenta-49111

Ediția din 29 apr. 2016 Dumnezeul filosofilor și Dumnezeul credinței. Perspective filosofice și teologice actuale

Dezbaterea din această zi de vineri, „Vinerea Patimilor”, aduce în prim plan tensiunile cognitive dintre filosofie și teologie (cunoaștere rațională și „trezire” mistică), plecând de la opiniile exprimate de către Blaise Pascal și Friedrich Nietzsche, nume des asociate cu scopul de a ilustra ideea că zbuciumul nostru sufletesc, frământat continuu de corelații opozitive, își are izvorul în felul în care ne raportăm, prin trăire, la Dumnezeu.
Cum putem corela experiența mistică pe care Blaise Pascal a avut-o în ziua de luni 23 nov. 1654 – experiență consemnată într-un petic de hârtie descoperit, la moartea sa, în căptușeala unei haine - „De la ora zece şi jumătate seara şi până la douăsprezece şi jumătate, noaptea. Foc. Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob, nu al filosofilor şi savanţilor. Certitudine. Certitudine. Sentiment. Bucurie. Pace. Dumnezeul lui Iisus Hristos, cu acele cuvinte înspăimântătoare, care elimină orice speranță, rostite de Nietzsche, în Cartea a treia, fr. 127, din Știința voioasă: „Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămâne mort! Și noi l-am ucis! Cum să ne consolăm, noi,ucigașii ucigașilor?
În ce sens Dumnezeul lui Iisus Hristos în care crede creştinul este diferit de Dumnezeul filosofilor şi savanţilor despre care vorbeşte şi Pascal în lumina viziunii pe care a avut-o? Cum mai putem vorbi despre Dumnezeul cel viu, ca prezenţă morală în conştiinţa credinciosului, în condițiile în care practicile profane de viață, dominate de calcul și concurență nemiloasă, suverane în viața cotidiană, par a îndreptăți opinile lui Nietzsche?

Sunt întrebări la care va încerca să răspundă tânărul filosof și teolog Laurenție Gheorghe, invitatul ediției din această săptămână a Izvoarelor de filosofie. Cu o formație interdisciplinară, absolvent a două masterate, Studii Europene și Drept Comunitar, respectiv, Filosofie Moral-Politică și posesorul unei duble licențe, filosofie și teologie, dl Laurenție Gheorghe este dr. în filozofie și, actualmente, asistent universitar la Facultatea de filosofie a Universității din București.

Inregistrarea dezbaterii se află la adresa de mai jos:
http://www.radioromaniacultural.ro/29_aprilie_2016_planeta_radio_izvoare_de_filozofie_dumnezeul_filosofilor_si_dumnezeul_credintei_perspective_filosofice_si_teologice_actuale-48779