Edițiile din 1 și 8 martie 2014. Între imaginație conceptuală și critică radicală. Feminismul filosofic azi

Invitat: conf. univ. dr. Tereza Brândușa Palade

Alianța dintre feminism și filozofie a produs în ultimele decenii unul dintre cele mai incitate experimente reflexive contemporane cunoscute sub diverse denominații: „gândire feministă”, „feminismul filosofic” ori „filozofie feministă”. Dincolo de nuanțele de înțeles implicate în aceste denumiri, „feministele” și „feminiștii” au izbutit să-i confere acestei „alianțe” un statut academic și universitar de invidiat, pe măsură ce tradiția filosofică și culturală europenă a fost supusă unei critici radicale și denunțată ca patriarhală, sexistă și represivă, intelectual și moral. Astfel, pretențiile de obiectivitate, adevăr și universalitate ale filosofiei europene sunt relativizate de ideea fundamentală a unei predeterminări culturale și de „gen” a gândirii care, într-un mod subtil, argumentează abordările feministe, încă de la Aristotel, a privilegiat timp de milenii valorile masculine „tari” (legate de război) în dauna valorilor feminine „slabe” (legate de viață), impunând „patriarhatul”, adică prejudecata superiorității bărbatului față de femeie. Simplu spus, cunoscuta realitatea istorică de minorat și de marginalitate a femeii în raport cu bărbatul are, între atâtea altele, fundamente filosofice.

Așa se explică ce marile dihotomii filosofice universaliste, de tipul spirit-materie, cultură-natură, minte-corp, rațiune-instinct, intelect-sensibilitate etc., care au stimulat, cum se știe, crearea de ample sisteme metafizice, sunt nu doar deconstruite de interpretările feministe, ci și reevaluate din perspectiva unei critici radicale, de fundament, a practicilor filosofice tradiționale.

Despre această critică radicală, la „firul ierbii”, a gândirii filosofice însăși, cât și despre noile propuneri conceptuale generate de practicile gândirii feministe actuale vom discuta, succesiv, în edițiile din 1 martie și, respectiv, 8 martie ale Izvoarelor de filozofie, sărbătorind astfel zilele în care experiențele și valorile legate de „faptul de a fi femeie” sunt celebrate în spațiul nostru public.

Astfel, în ediția din 1 martie vă propunem o dezbatere legată de istoria, puțin cunoscută, a întâlnirii dintre mișcarea feministă ancorată, încă din veacul al XVIII-lea, într-o luptă complexă de emancipare existențială, economică, social-politică și culturală a femeii, cu reflecția filosofică sistematică. Care sunt datele istorice și de ambianță culturală care au stimulat critica feministă a culturii și filosofiei europene? Această este principala întrebare la care vom răspunde în această prima întâlnire din miniseria radiofonică dedicată gândirii feministe.

În ediția din 8 martie vom aduce în prim plan propunerile constructive ale gândirii feministe de revalorizare a tradiției filosofice, cu accent pe câteva concepte inovative și teme insolite de reflecție, cum ar fi „cercetările de gen” ori „etica grijii”.

Invitată în studio este d-na Tereza-Brândușa Palade, conf. univ. dr. la Facultatea de Științe Politice din București, SNSPA, un nume care s-a impus în ultimul deceniu și jumătate, printr-o prodigioasă activitate de creație filosofică personala, deopotrivă, de cercetare și traducere a unor opere filosofice semnificative, atât în gândirea românească, cât și în diverse comunități epistemice și medii culturale internaționale.

Edițiile din 15 și 22 februarie 2014. Geneza spiritului științific modern. 450 ani de la nașterea lui Galileo Galilei

Invitat. conf. univ. dr. Viorel Vizureanu 

Comunitatea științifică și filosofică internațională sărbătorește în 2014, prin diverse manifestări specifice unor evenimente jubiliare planetare, 450 de ani de la nașterea lui Galileo Galilei ( 15 februarie 1564–8 ianuarie 1642), unul dintre savanții europeni cu contribuții decisive la inaugurarea spiritului științific modern, cel care a produs, cum se exprima unul dintre cunoscuții săi exegeți, Alexandre Koyre, o revoluţie mentală atât de profundă, încât ea a schimbat înseşi fundamentele şi cadrele gândirii umane în cel puțin două privințe:  a) „…distrugerea lumii concepute ca un întreg finit şi bine ordonat…şi înlocuirea acesteia cu un univers indefinit, chiar infinit, care nu mai comportă nici o ierarhie naturală şi este unit doar de identitatea legilor care îl guvernează în toate părţile sale, ca şi de cea a componentelor sale ultime situate, toate, la aceleaşi nivel ontologic; b) înlocuirea concepţiilor aristotelice a spaţiului, ansamblu diferenţiat de locuri intramundane, cu cea a spaţiului din geometria euclidiană… considerat de-acum ca identic, în structura lui, cu spaţiul real al universului. Ceea ce a implicat, la rându-i, respingerea de către gândirea ştiinţifică a tuturor consideraţiilor bazate pe noţiunile de valoare, perfecţiune, armonie, sens sau scop, şi, în cele din urmă, devalorizarea completă a Fiinţei, divorţul total între lumea valorilor şi lumea faptelor” (Alexandre Koyre, De la lumea închisă la universul infinit, traducere de Vasile Tonoiu şi Anca Băluţă Skultely, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997, p. 5-7).

Îi vom dedica acestui eveniment sărbătoresc două ediții succesive ale Izvoarelor de filozofie. Invitat în studio este d-l conf. univ. dr. Viorel Vizureanu, Prodecan al Facultății de filozofie a Universității din București, unul dintre cei mai buni cunoscători ai filosofiei moderne europene de la noi, segment de reflecție pe care domnia sa l-a investigat, în cărți de autor și articole științifice, istoric și interdisciplinar.

În ediția din 15 februarie dezbaterea se va concentra asupra coordonatelor spiritului științific modern statornicite, neîndoielnic, de lucrările lui Galileo Galilei. În ce măsura practicile științifice actuale dimpreună cu reprezentările filosofice ale acestor practici continuă, într-un fel sau altul, spiritul științific instituit de Galilei în activitatea modernă de cercetare a naturii? Aceasta este întrebarea esențială a primei ediții jubiliare Galileo Galilei.    

În ediția din 22 februarie  dezbaterea se va concentra pe o tematică extrem de incitantă numită, de la Paul Hazard încoace, „criza conștiiței europene”. Dacă apariția științei, prin Galileo Galilei, a fracturat tradiția intelectuală greco-latină de căutare a adevărului, rezervându-și doar pentru sine excelența cunoașterii, atunci ce statut epistemic au în modernitate celelalte domenii ale culturii: filosofia, arta, teologia? În jurul acestei întrebări va gravita cea de-a doua emisiune dedicată împlinirii a 450 de ani de la nașterea celebului om de știință și filosof italian Galileo Galilei.

(Potretul lui Galileo Galilei (ulei de pânză, Galeria Uffizi, Florența), postat pe blog, datează din 1636 și aparține lui Justus (Giusto) Sustermans, pictor baroc, de origine flamandă, de la curtea celebrei familii florentine de Medici).  

Ediția din 8 febr 2014. Cum e cu putință ceva nou? O radiografie a cercetării filosofice profesionalizate

Invitat: acad. Alexandru Surdu 

Cu toate că producerea noului, a creației, în toate domeniile culturii, inclusiv în filozofie, este un act intim, individual și, cum știm cu toții, un mister nedeslușit, oriunde în lume această activitate de creație este profesionalizată și organizată instituțional, în general, sub forma unor institute și colective de cercetare. Prin urmare, creația și producerea noului teoretic și științific ar trebui gândite și înțelease plecând nu doar de la înzestrările individuale, de la imaginație, talent ori geniu, cât mai degrabă de la modalitățile instituționale în cuprinderea cărora procesele creative sunt profesionalizate, organizate și orientate tematic în funcție de anumite necesității teoretice ale disciplinei respective, corelate, firește, și cu o serie de nevoi practice, impuse de climatul și ambianța lumii în care trăim.  

Ei bine, despre organizarea tematică a unor astfel de cercetări profesionalizate în domeniul cuprinzător al filosofiei vom vorbi cu o personalitate consacrată în cultura și gândirea românească, d-l acad. Alexandru Surdu, Director al Institutului de filozofie și psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academie Române. 

Ediția din 1 febr. 2014. Despre utilitatea culturală a filosofiei. Robin George Collingwood în lecturi alternative

Trebuința de filozofie nu  este doar existențială, adică făcută anume pentru a răspunde la acele întrebări personale la care nu există un alt răspuns în afara celui propriu  ci, deopotrivă, socială și culturală. Faptul acesta devine evident pentru orice profesionist de elită, în orice domeniu al culturii, care se interoghează critic, cu diverse scopuri ameliorative, asupra propriului domeniu de specialitate. În acest caz, frecventarea filosofiei devine obligatorie, pentru că în cercul ei reflexiv se produc instrumentele conceptuale și metodologice necesare inițierii de autoexaminări critice și reevaluări atitudinale. 

            Ei bine, despre modul în care filosofia propune astfel de instrumente de autoanaliză, nu doar pentru sine, ci și pentru celelalte domenii ale culturii, vom vorbi cu d-na Dana Țabrea, reprezentantă de vârf a noii generații de filosofi români, care și-a dedicat ani buni studiului presupozițiilor – sisteme de precedențe constitutive cadrelor gândirii – plecând de la opera „filosofului rebel” Robin George Collingwood.

            Datele formative și competențele intelectuale și filosofice ale invitatei noastre sunt tipice pentru ceea ce numim azi „noua generație de filosofi români”. Invitata noastră a absolvit Facultatea de Filozofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și a urmat apoi cursuri masterale și doctorale. Este doctor în filozofie și profesor asociat al prestigioasei universități ieșene, redactor la revista HERMENEIA. Journal of Hermeneutics, Art Theory and Criticism, critic de teatru, jurnalist cultural. A beneficiat de diverse stagii de cercetare la Universitatea din Groningen, Olanda,  Universitatea din Tulsa, Statele Unite ale Americii, University of Hull, Marea Britanie, iar pentru redactarea lucrării dedicate lui Collingwood, pe care o vom lua ca pretext al dezbaterii despre natura presupozițiilor și despre rolul lor în cercetarea diverselor domenii ale culturii, domnia  sa a purtat o amplă corespondență internațională cu profesori din Marea Britanie, SUA și Canada.

Ediția din 25 ian. 2014 Între existența mediatică și starea de fapt. Profesia de profesor în analize filosofice actuale

Dezbaprobarea publică a actelor de corupție în care sunt implicate toate profesiile nu are, pare-se, un impact mediatic atât de profund, precum în cazul educatorilor, dascălilor școlii. Reacția etică este firească, pentru că, nu-i așa?, „cel care îi învață pe alții” (acesta este și sensul grecescului didascalos)” trebuie să-și aplice sieși propria învățătură. Nu poți să predai virtutea, dacă tu însuți nu esti virtuos!

Pe de altă parte, psihoza mediatică recentă creată în jurul unor astfel de nefericite exemple de corupție morală, ilustrează situația imposibilă a acelui om care refuza să bea apă, pentru că a aflat că nenumărați alți semeni s-au înecat. În alți termeni, privim cu suspiciune rolul școlii în „deșteptarea umanității din noi”, cum spuneau filosofii iluminiști, cu speranța ridicolă că ar exista vreo alternativă, un fel de „plan B”,  la educație.

            Interogându-ne ca Aristotel - care este media între extreme? – vom adresa, pentru clarificări teoretice și etice, o serie de întrebări pe tema amintită unuia dintre cei mai buni specialiști în filosofia educației de la noi, d-l prof. univ. dr. Gabriel Albu, care a tematizat, în mai multe lucrări și studii interdisciplinare, condiția intelectuală și morală a oamenilor școlii ( A se vedea sumarul ediției din 26 ian. 2013 a Izvoarelor de filozofie).

În această dezbatere vom face și ample trimiteri la o recentă lucrarea a domniei sale, Grijile și îngrijorările profesorului, în mod cu totul special, la capitolul Profesia de profesor.

Ediţia din 18 ian 2014. Retrospectiva evenimentelor filosofice din anul 2013 (II)

 Invitat: conf. unif. dr. Adrian Niță

Continuăm și în ediția din aceasta sâmbătă a întâlnirii noastre pe calea undelor să vorbim, retrospectiv, despre prezența filosofiei în spațiul public românesc în anul 2013.

Dacă data trecută ne-am concentrat, cum era și firesc, mai ales pe latură informativă, rememorând seria de fapte și evenimente ce au conferit identitate „anului filosofic 2013”, în această ediție vă propunem o serie de perspective comparative și evaluative.

Pentru început vom face referiri la aniversările și comemorările filosofice, românești și străine, din 2013 și apoi vă invităm să facem o serie de dezbateri de conținut pe marginea unor titluri de lucrări filosofice reprezentative pentru anul recent încheiat.  

              Aştept ca de obicei intervenţiile radiofonice la cunoscutele telefoane ale RRC.

Ediţia din 11 ian. 2014. Retrospectiva evenimentelor filosofice din anul 2013

Invitat: conf. univ. dr. Adrian Niță

Va propun să urmăriți, ca de obicei la început de nou an, prima emisiune retrospectivă: „Anul filosofic 2013”.

Prin urmare, aşa cum am procedat și la începutul anilor precedenți, vom vorbi despre cele mai importante evenimente filosofice din anul 2013: simpozioane şi conferinţe naţionale şi internaţionale, aniversări, celebrări şi comemorări de mari gânditori, români şi străini, apariţiile editoriale: cărţi de autor, articole ştiinţifice şi eseuri cu impact public, traduceri etc.

Invitat în studio este, ca și în anii precedenți, d-l conf. univ. dr. Adrian Niţă, cercetător la Institutul de filosofie şi psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române, care a făcut şi în acest an efortul de a sintetiza, pentru noi toți, cele mai importante date ce au marcat viaţa filosofică în anul 2013.

Cum aţi perceput dumneavoastră viaţa filosofică românească în anul recent încheiat, prin comparație cu anii precedenți? Aştept ca de obicei intervenţiile radiofonice la cunoscutele telefoane ale RRC: 021/311.12.40; 021.319.05.05

Vă invit, de asemenea, să postați opiniile sau întrebările legate de ”anul filosofic  2013” pe acest blog al emisiunii: „Izvoare de filozofie”. 

Ediția din 21 dec. 2013. De la morala obligatiei la etica fara principii. Dileme în filosofia morală actuală.

 Invitat: dr. Daniel Nica 

„Cum arată un om moral? Este acesta un om care se află în posesia unor principii ferme și știe cum să le aplice? Sau este un om care, neavând nevoie de reguli morale, reușește de fiecare dată să ia decizia corectă? Poate fi moralitatea codificată într-un set de principii universale? Sau viața morală este prea complexă pentru a fi guvernată de reguli stricte? Dar dacă moralitatea nu constă în aplicarea unor standarde generale, ci în capacitatea de a lua decizii corecte, cum știm că o decizie este corectă? Iar dacă explicațiile morale trebuie să fie structurate de principii universale, cum putem să dăm seama de pluralitatea și singularitatea contextelor etice”.  

            La aceste întrebări și dileme, extrase din textul de deschidere a unei incitante lucrări, Etică fără principii? Generalism și particularism în filosofia morală, va încerca să răspundă ediția din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor.

Invitatul în studio, tânărul filosof Daniel Nica, autorul lucrării citate pe care o luăm ca pretext al dezbaterii, este absolvent a două facultăți, teologie ortodoxă și filozofie, doctor în filozofie, după efectuarea unei stagiu doctoral la Oxford, și asistent universitar asociat la Facultatea de filozofie a Universității din București.

Programarea unui astfel de subiect de dezbatere, veți fi de acord, vine în întâmpinarea nevoilor noastre de clarificări morale generate de confuzia valorilor în care trăim cu toții, chiar dacă, în această săptămână, se împlinesc 24 de ani de la începutul  Revoluției anticomuniste din România.

Ediția din 14 dec. Între ieri și azi. Supraviețuirea metafizicii – un miracol al gândirii filosofice?

Invitat: conf. univ. dr. George Bondor 

Filosofia, încă de la apariția ei, a produs o atât de mare neliniște, încât i s-a instituit, prin Socrate, chiar un proces penal. Vă mai amintiți actul de acuzare? „ Socrate este vinovat, el iscodește peste măsură cele de sub pământ și cele din cer, face să învingă judecata strâmbă și îi învață și pe alții aceste lucruri”.

Paradoxal, instituirea de procese, intelectuale de această dată, pentru „excesele gândirii” a fost preluată de filosofii înșiși care, similar fluxului și refluxului mareic, permanent au „demolat” ceea ce imaginația conceptuală, în avântul ei de neoprit, a construit speculativ - scenarii peste scenarii despre ceea ce este „dincolo” sau „dincoace” de noi.

Rezultatul? Istoria gândiri europene a devenit, în expresia celebră a lui Kant, „arena unor certuri de nesfârșit”, iar potențialul de autodistrugere al filosofiei, în exercițiul ei metafizic, a sporit secol de secol, iarăși paradoxal, în beneficiul filosofiei însăși.

Vă invit să vorbim în această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, despre această „întrebuințare metafizică a gândirii filosofice”, căreia d-l George Bondor i-a  deschis un recent „dosar de cercetare”, în una dintre cele mai incitante lucrări de reflecție personală apărute la noi în cultură în acest an.

Cum se explică supraviețuirea speculațiilor metafizice într-o lume pozitivistă, dominată integral de știință, tehnologie, dar și de o radicală critică filosofică?

Iată interogația la care vă invit să reflectăm împreună cu d-l conf. univ. dr. George Bondor. 

Ediția din 7 dec. 2013 Între constângerea vremurilor si onestitate. Tudor Bugnariu: portretul unui filosof neconvențional

„Acela e adevărat filosof despre care biograful său, arătându-i viața și simțămintele, va putea să spună: el a devenit filosof fără a înceta să fie om” ( Ștefan Zeletin). 

O lucrare recentă ce adună între coperți mărturii ale apropiaților, selectate și ordonate de către cunoscutul editor și profesor universitar Marin Diaconu, ne convinge că remarcile lui Ștefan Zeletin se aplică fără rest gânditorului și profesorului Tudor Bugnariu (1909-1988), un nume ce pare a fi uitat azi chiar și în anumite medii filosofice profesionalizate.

Această lucrare, pe care o vom lua ca pretext al dezbaterii din această săptămână, ne relevă faptul miraculos că într-o perioadă în care filosofia era practicată ideologic și identificată oficial, între altele, cu doctrina marxism-leninismului, Tudor Bugnariu, el însuși comunist convins și cu o activitate notorie de „ilegalist”, s-a afirmat ca un gânditor independent, critic al exceselor ideologice și arbitrariului intelectual și moral ce domina viața universitară românească în deceniile comuniste.

Cum s-a putut practica filosofia în mod autentic, ca exercițiu critic și liber de constrângeri exterioare ei, într-o lume sufocată de ideologie și reguli intelectuale inflexibile? În ce măsură cunoașterea personalității lui Tudor Bugnariu este esențială în înțelegerea segmentului de istorie a filosofiei românești din perioada comunistă?  

Acestea sunt interogațiile la care vor încerca să răspundă invitații ediției din această săptămână a întâlnirii noastre pe calea undelor, profesorii universitari Gheorghiță Geană și Marin Diaconu.