luni, 12 decembrie 2011

Ediţia din 17 dec. Între înţelepciunea lumească şi învăţătura revelată. Dialogul tradiţiilor filosofice cu Tradiţia



Invitat: dr. Nicolae Turcan

Apariţia creştinismului a însemnat pe multiple planuri, dacă vrem să luăm în considerare argumentele istoriei ideilor, un moment de ruptură în cultura europeană. Astfel, filosofia, dominanta culturii păgâne greco-latine, este văzută de Sfinţii Părinţi ca o rătăcire izvorâta din orgoliul oamenilor încrezători că ar putea să desluşească prin forţe proprii, fără ajutor divin, scopul lumii, al vieţii şi morţii.
Aşa puteam înţelege atât remarca lui Tertulian Apologeticul, „Ce este comun între Atena si Ierusalim, între Academie şi Biserică? Cu atât mai rău pentru aceia care au dat la lumină un creştinism stoic, platonic, dialectic. Pentru noi, nu mai avem nevoie de curiozitate, după Iisus Hristos, nici de cercetare, după Evanghelie”, cât şi sfatul Sfântului Pavel din Epistola către Coloseni: „ Prin urmare, aşa cum L-aţi primit pe Hristos Iisus Domnul, aşa să umblaţi întru El, înrădăcinaţi şi zidiţi într-Însul, întăriţi în credinţă aşa cum aţi învăţat-o şi prisosind în ea cu mulţumire. Luaţi aminte ca nu cumva cineva să facă din voi o pradă prin filosofie şi prin deşartă înţelepciune din predania omenească după stihiile lumii şi nu după Hristos”.
În ce sens putem vorbi de dialog între învăţătura omenească cuprinsă în multiplele tradiţii filosofice, care se contrazic unele pe altele, cum ştim cu toţii, şi învăţătura divină relevată oamenilor de Dumnezeu însuşi şi conservată în mărturia Tradiţiei? Există un adevăr al filosofiei şi un altul al credinţei? Cum putem alege una dintre aceste două perspective asupra lumii care, de regulă, se contestă reciproc?
Iată provocarea la dezbateri transmisă de ediţia din 17 decembrie a Izvoarelor de filozofie, o provocare sugerată de apariţia unei cărţi cu titlul sugestiv pentru ceea ce înseamnă dialogul: filozofie – teologie, gândire raţională – credinţă, ştiinţă omenească – învăţătură revelata. Este vorba despre lucrarea Credinţa ca filozofie. Marginalii la gândirea Tradiţiei, semnată de către d-l Nicolae Turcan, dr. în filozofie, unul dintre tinerii noştri filosofi cu formaţie multidisciplinară.
Domnia sa posedă două licenţe, în teologie ortodoxă şi filozofie, un masterat în literatură comparată şi este, de asemenea, absolvent al unei şcoli universitare de informatică aplicată şi programare. În 2006 şi-a trecut doctoratul în filozofie, iar în prezent este cercetător postdoctoral la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj Napoca.
Va aştept ca de obicei interventiile radiofonice!


luni, 5 decembrie 2011

Ediţia din 10 dec. Faţă către faţă. Filosofia în contexte (ne) filosofice de gândire


Invitat: prof. univ. dr. Ion Dur

Filosofia poate fi cultivată, ştim cu toţii, pentru a atinge diverse scopuri existenţiale şi, deopotrivă, de cunoaştere. La mijloc, pare-se, se situează ideea că filosofia trebuie practicată ca analiză critică şi ca un instrument de examinare şi elucidare a faptelor culturii. Mai ales că ea însăşi este un fapt de cultură, iar problemele sale interne îşi au izvorul, în mod cu totul paradoxal, în exteriorul ei. Prin urmare, filosofia nu este autoreferenţială, atâta vreme cât problemele ei sunt extrase din ambianţa vieţii noastre culturale.

Ideea că filosofia îşi primeşte problemele din afară, chiar şi atunci când discută despre problemele sale dinăuntru, va constituie chiar miza dezbaterii noastre radiofonice din 10 decembrie 2011, dezbatere sugerată de apariţia unei incitante cărţi Maculatorul cu spirală semnată de cunoscutul filosof şi om de cultură Ion Dur, profesor universitar dr. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, companionul nostru de dialog.

Vă aştept intervenţiile radiofonice!