duminică, 27 aprilie 2014

Ediția din 3 mai 2014. Relecturi ale tradiției. Noi interpretări logico-filosofice asupra judecății


Filosofia practicată în mod profesionist se exercită, încă de la Aristotel încoace, în interiorul unui limbaj propriu ce cuprinde, alături de o „gramatică” internă, multiple și variate înțelesuri filosofice cristalizate în marile opere de reflecție ale tradiției, în jurul cărora „gravitează” mai toate tematizările și propunerile constructive din gândirea filosofică actuală.
Așa se explică faptul, aparent banal, că în genere orice construcție filosofică nouă începe cu cercetarea limbajului filosofiei însăși, venit prin tradiție, întrucât aceasta posedă, pentru profesioniștii creativi ai domeniului, proprietatea miraculoasă de a fi autogenerativ. De aici și ideea larg împărtășită, de toți iubitorii gândirii reflexive, profesioniști sau nu, că orice propunere filosofică nouă trebuie văzută în contextul unei tradiții permanent schimbate.
Vom tematiza printr-o dezbatere această idee, producerea noului în filozofie prin (re)interpretarea marii tradiții filosofice, luând ca pretext o amplă sinteză logico filosofică, de o mare profunzime conceptuală și teoretică, expusă în lucrarea Judecată și timp. Fenomenologia judicativului, aparținând cunoscutului profesor universitar Viorel Cernica și apărută de curând la Editura Institutul European.
Lucrarea sintetizează nu doar o tradiție bimilenară de dezbateri filosofice în jurul temei judecății (cum se știe, forma oricărei cunoașteri), ci și cercetările autorului care, de mai bine de un deceniu și jumătate, a încercat în diverse texte publice, cărți, articole și studii, să deslușească motivul centralității acestei teme în gândirea marilor filosofi, Aristotel, Kant, Heidegger, care au avut ceva nou de spus în gândirea europeană. „Am folosit de-a lungul timpului, spune Viorel Cernica în chiar deschiderea volumului, în unele texte publicate, termeni (de exemplu <dictatura judicativului>, <judicativ constitutiv>, <formalizarea logosului etc.> și chiar unele idei în orizontul de cercetare al aceste lucrări. Însăși tema de bază a acesteia, anume determinarea judicativă a gândurilor, rostirilor și făptuirilor noastre, a fost anunțată cu diverse ocazii, prin referiri la condițiile în care ea poate fi formulată sau la unele <efecte> teoretice și rezultate aplicative ale sale”.

Ce înseamnă „judecată” în lumina gândirii contemporane și care sunt implicațiile teoretice ale cercetărilor filosofice întreprinse de către d-l prof. univ. Viorel Cernica în această tematică logico-filosofică? Aceasta e întrebarea principală la care va încerca să răspundă dezbaterea pe care Izvoarele de filozofie v-o propune în această săptămână.  

Inregistrarea audio a dezbaterii o gasiti pe pagina Radio Romania Cultural la adresa:  http://main.radioromaniacultural.ro/planeta_radio_izvoare_de_filosofie_luna_mai_2014-17656 

vineri, 25 aprilie 2014

Ediția din 26 apr. 2014 Cunoaștere personală vs. Cunoaștere organizațională. Provocări actuale în filosofia științei


Practicile actuale de cercetare științifică vin tot mai mult în conflict, pare-se, cu „romantismul” reprezentărilor noastre despre ceea ce însemnă creație științifică și inovație tehnologică. Credem, de obicei, că omul de știință își petrece o bună parte a vieții în „laborator” și că prin înzestrările, eforturile și perseverența sa personală se produc noile perspective de interpretare și marile idei cu bănoase aplicații tehnologice.
Această viziune care pleacă de la premisa că izvorul cunoașterii științifice se află în înzestrările individuale, native ale savanților, sunt contrazise de acele perspective care susțin că, în fapt, noutatea în știință este un produs al „organizațiilor”, al interacțiunilor dintre indivizi, societate, cultură, și că ar fi mai corect și îndreptățit să vorbim despre diverse forme de „creație colectivă” și nu despre talentul ori geniul savanților.
Binomul despre care vorbim, generat de practicile reale ale științei, „cunoaștere personală” vs. „cunoaștere organizațională”, a incitat comunitatea epistemologilor de pretutindeni, inclusiv al filosofilor români specializați în cercetări asupra științei, să deschide o serie de investigații proprii în legătură cu „schimbările de înțeles” asupra unor concepte de bază ale cunoașterii și, mai mult decât atât, să determine poziția actuală a științei în contextul culturii și a diverselor organizații social-politice naționale și internaționale.
Ei bine, dezbaterea din această săptămână va aduce în prim plan cercetărilor întreprinse în universul practicilor științifice actuale de către o echipă de filosofi condusă de d-l prof. univ. dr. Constantin Stoenescu, Prodecan al Facultății de Filosofie a Universității din București, invitatul nostru în studio, echipă care și-a făcut publice rezultatele în lucrarea Epistemologia științei și managementul cunoașterii.


duminică, 13 aprilie 2014

Ediția din 19 aprilie 2014. Taina Învierii – de la credința creștină la tematizările filosofice și teologice

Invitat: dr. Georgiana Huian 

Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi  tu aceasta?” (Ioan 11, 25-26).

Sub semnul acestui cunoscut verset din Evanghelia după Sfântul Ioan, privitor la credința în Înviere, vom plasa dezbaterea specială din această săptămână care va tematiza taina Învierii, cum se știe, nucleul învățăturii creștine și temeiul speranței celor care cred în mesajul pe care l-a transmis oamenilor, prin jertfa sa, Iisus Hristos.   
Ni s-a părut firesc, ca acum în Sâmbăta Mare, în această zi care premerge Ziua Luminată, să vă invit nu doar să medităm împreună asupra miezului învăţăturii creştine, învierea şi viaţa veşnică, ci să și răspundem, fiecare în sinea noastră, la întrebarea pe care Iisus a adresat-o Martei, sora lui Lazăr cel înviat din morți: Crezi tu aceasta?
Invitată în studio este doamna dr. Georgiana Huian, o tânăra colaboratoare cu o formație intelectuală interdiciplinară: studii de filozofie la Universitatea din Bucuresti, cu un stagiu de pregătire la Universitatea din Tübingen și un masterat în studii europene la Universitatea catolică din Louvain-la-Neuve, Belgia. Aceste studii au fost urmate apoi de un master în teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti și de o licență în limbi clasice la  Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia de Filologie Clasică, Universitatea din Bucureşti
            De curând, domnia sa este și dr. în filozofie, obținut la Paris, la Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV), într-un sistem de cotutelă, avândul ca îndrumător, din partea franceză, pe renumitul filosof, prof. univ. și membru al Academiei Franceze, Jean-Luc Marion.


vineri, 11 aprilie 2014

Ediția din 12 apr. 2014. Înțelegerea înțelegerii. Noi cercetări privind caracterul poetic al gândirii




Faptul, banal pentru noi, că înțelegem mai mult decât ne spun cuvintele, ori că vorbirea posedă capacitatea de a ascunde intențiile noastre, i-a mirat încă pe filosofi din vechime care au întreprins, odată cu Platon și Aristotel, cercetări sistematice asupra felului în care gândirea produce, prin mijlocirea limbii, adevăr. Pe măsură ce aceste investigații au devenit mai susținute, în mod paradoxal, dificultățile de a înțelege conexiunea dintre gândire-limbaj-adevăr, au început să crească. Între acestea, caracterul poetic al gândiri punea cele mai mari greutăți de înțelegere. Căci, dacă gândirea noastră este clasială, adică produce concepte și raționamente complicate pentru a înțelege diversitatea lumii, cum se explică faptul că „figurile de stil”, metafora în primul rând, adică acele combinații de cuvinte care provoacă ori transmit emoții, produc la rândul lor, într-un mod misterios, cunoaștere și adevăr? Trebuie să admitem că și „poezia” produce cunoștere și adevăr? Adică posedăm o cunoaștere mediată a adevărului, cea rezultată din multiple și complicate raționamente și, în același timp, o cunoaștere instantanee produsă de „metaforele minții”? 
 Care sunt, în cuprinderea adevărului,  mecanismele de întâlnire dintre gândirea conceptuală și gândirea poetică? Produc acestea Adevăr sau adevăruri diferite? Și, plecând de aici, oare mai știm cu adevărat care este adevărul despre adevăr? 
Ei bine, această corelație între gândire noțională - gândire poetică – adevăr va fi subiectul Izvoarelor de filosofie din această săptămână. Pretextul dezbaterii îl constituie rezultatele unei ample cercetări doctorale, întreprinse în Germania, pe o perioadă de șapte ani, de către d-l Mihai Ungheanu, tânăr cercetător la Centrul European de Studii pe Probleme Etnice al Academiei Române, invitatul nostru în studio.


 
Invitat: cercet. șt. dr. Mihai Ungheanu


vineri, 4 aprilie 2014

Ediția din 5 apr. 2014 Explorări în universul înțelepciunii arabe. Traduceri și interpretări istorico-filosofice inedite

Cultura arabă a exercitat o fascinație asupra intelectualilor români erudiți, cunoscători de limbi orientale, încă de la Dimitrie Cantemir și Timotei Cipariu încoace. Privind din interiorul limbii arabe, considerată, prin analogie cu lumea occidentală, „latina Orientului”, acești savanți români au deschis, prin diverse traduceri și comentarii, o serie de canale de înțelegere și comunicare cu profunzimile sufletești și de gândire ale unei lumi depărtate geografic dar, nimic paradoxal, apropiată de noi prin mesaj și trăire estetică.

În acest context tradițional de deschidere a culturii noastre către spațiul oriental dominat de limba arabă trebuie să includem, într-o veritabilă continuitate istorică de preocupări erudite și efort exegetic, recenta antologie de texte, Înțelepciunea arabă. De la preislam la hispano-arabi, ediția a III-a, revăzută și adăugită, apărută la sub semnătura d-nei Grete Tartler, scriitoare, traducătoare și orientalistă, un nume de prim plan al culturii umaniste actuale.
„Grete Tartler - sintetizează într-o notă succintă Editura Polirom, sub sigla căreia a apărut această lucrare -  compune un tablou complex al înțelepciuni arabe pe baza unor texte de factură diferită: texte cu caracter sapiențial, meditații, alegorii filosofice și religioase, povestiri cu tâlc…Dintre aceste texte fundamentale pentru studiul culturii preislamice și islamice de limbă arabă, unele apar pentru prima dată în limba română, constituind o noutate față de ediția anterioară a acestui volum”.
În ce măsură vechea înțelepciune arabă ne mai poate oferi astăzi, celor care trăim în veacul al XXI-lea, posibile îndrumări în viață?
Aceasta este principala întrebare în jurul căreia va gravita dezbaterea pe care o realizăm în săptămână cu d-l prof. univ. dr. Grete Tartler.